Commodus – împăratul roman care a luptat ca gladiator și care se credea… Hercule. În vremea sa a început declinul Romei! Află-i adevărata poveste…

Cu siguranță, Lucius Aurelius Commodus (161-192 e.n.) nu a fost împăratul cel mai iubit de către romani. Era nemilos, capricios, imprevizibil și delăsător în treburile statului. Avea obiceiuri ciudate: se credea o întrupare a legendarului Hercule și, spre uimirea contemporanilor săi, intra în arenă, ca gladiator. Istoricii consideră că domnia lui Commodus reprezintă începutul decăderii Imperiului Roman.

Tatăl său a fost împăratul Marc Aureliu, care, lucru de mirare pentru o căpetenie de imperiu, era adept al stoicismului, autor al unei lucrări numită „Meditații” și, totodată, al unei vestite vorbe de duh: „Dați-mi liniștea de a accepta lucrurile ce nu le pot schimba, curajul de a le schimba pe cele ce se pot schimba și înțelepciunea de a le putea distinge unele de altele”.

Cu asemenea preocupări și idei, Marc Aureliu pare să fi fost un om și conducător la locul lui, cu toate că în epoca sa creștinii au fost persecutați. Însă fiul său, Commodus, avea să rămână în memoria contemporanilor pentru ciudățeniile sale vecine cu nebunia. Sau chiar confundabile cu ea!

Commodus a fost al zecelea dintre cei 13 (!) copii pe care Marcus Aurelius i-a avut cu soția sa, Faustina. Dintre toți acești copii, Commodus a fost singurul de sex masculin care a supraviețuit. A avut un frate geamăn, care s-a stins de mic. De supravegherea sănătății lui Commodus s-a ocupat unul dintre cei mai mari medici ai antichității greco-romane, Galen.

Commodus a avut o bună stare de sănătate, o constituție solidă și a primit o educație aleasă, care includea și științele militare. Aureliu dorea cu ardoare să-și vadă fiul pe tronul Romei. Niciun alt fiu împărătesc nu-și mai succedase tatăl la tron de când Titus îl succedase pe Vespasian. Viitorii împărați erau, de regulă, adoptați, așa cum a fost și Traian.

Chiar dacă Commodus nu vădea calități care l-ar fi recomandat la tron, dorința ilustrului său tată s-a împlinit. Commodus a devenit co-împărat, alături de părintele său. În anul 180, Marc Aureliu a murit acolo unde astăzi se află Viena iar Commodus a rămas unic stăpânitor.

Urmările s-au văzut rapid: prestigiul Romei a pălit subit (fiind acceptate condiții de pace neonorante cu inamicii de neam germanic), greutatea monedei romane (denarul) a scăzut – la fel ca și puritatea argintului din componența sa. În schimb au crescut taxele. Iar spectacolele și jocurile extravagante cu gladiatori și animale africane au devenit ceva obișnuit.

Bogățiile adunate în vistierie de către predecesorii săi, dintre care multe erau dintre cele răpite fără scrupule străbunilor noștri geto-daci, se risipeau cu mare viteză. Pentru a se dedica pasiunilor sale, Commodus a delegat atribuțiile sale unor alte persoane.

Domnia sa a fost una a abuzurilor și fărădelegii, în care oamenii erau uciși fără vină. În urma toanelor sale nebunești au fost uciși bărbați de seamă, dar și femei ori copii. Corupția înflorea precum mucegaiul în întuneric și umezeală, șubrezind temeliile imperiului. După cum spunea Dio Cassius, Commodus a transformat Imperiul Roman dintr-o împărăție de aur într-una de rugină. Din fericire pentru romani, domnia sa n-a durat foarte mult.

Singurul lucru care-i capta interesul nevrednicului împărat, în afară de desfătările trupului, erau luptele din arenă. A fost primul împărat care s-a coborât de la înălțimea tronului pentru a se lupta în arenă cu fiarele și cu oamenii aflați pe ultimele trepte ale societății. Acest lucru era scandalos, pentru romani.

Se îmbrăca precum Hercule și poruncea să-i fie sculptate statui în care să arate aidoma legendarului erou. În arenă, nu se dădea înapoi de la uciderea unor opozanți care îi erau net inferiori fizic, cum ar fi invalizii. Spectacolele în care erau măcelărite animalele exotice – girafe, hipopotami, lei, elefanți – erau la ordinea zilei. Commodus a participat la peste 700 de confruntări în arenă. Era brutal și nemilos. Odată, i-a aruncat în cuptor pe sclavii care se ocupau de pregătirea apei pentru îmbăiere, deoarece era prea fierbinte.

Pe timpul vieții sale, la Roma începuseră să se împrăștie zvonuri conform cărora Commodus n-ar fi fost fiul împăratului Marc Aureliu. Că mama sa ar fi avut o relație intimă cu un gladiator și că de la adevăratul său tată ar fi moștenit modul iresponsabil de a-și trăi viața și pasiunea confruntărilor în arenă. Nemulțumirile legate de comportamentul lui Commodus au început să se adune. Revolta mocnea. De la plebei și până la aristocrați, aproape toți voiau dispariția lui Commodus.

În noiembrie 192, Commodus a vestit urbei începerea unor noi spectacole și întreceri, pe durata cărora dimineața se ucideau, în arenă, sute de animale, cu ajutorul sulițelor și săgeților, iar după-amiaza aveau loc lupte de gladiatori. El însuși avea să revină în arenă. În acea perioadă s-a pus la cale o urzeală împotriva sa. Complotiștii au apelat la amanta împăratului, pe nume Marcia, pentru a-l otrăvi. Tentativa de otrăvire a dat greș, însă viața lui Commodus n-avea să mai dureze mult. Lui Narcissus, bărbatul care-l antrena pe Commodus pentru luptă, i-a fost încredințată sarcina de a-l sugruma pe crudul împărat. Lucru pe care Narcissus l-a și făcut, pe când Commodus se afla în baie.

Așa a rămas Roma fără unul dintre cei mai nesăbuiți și cruzi împărați care au stat pe tronul său!

Autor: Tomi Tohaneanu

Surse: nnoyzview.wordpress.com, vladimirrosulescu-istorie.blogspot.ro, wikipedia.org

Cunoaşte Lumea --> Prima pagină