Cercetări arheologice din anul 2021 în situl eneolitic de la Sultana (Foto)

Posted on 18 august 2021 by Marin Teodora in Cunoaște România, Dezvăluiri, Enigme si mistere, Istorie // 0 Comments

În perioada iulie-august se desfășoară pe situl de la Sultana – Malu Roșu (com. Mănăstirea, jud. Călărași) o nouă campanie de cercetări arheologice, la care Muzeul Municipiului București participă în calitate de partener alături de instituții de profil din România (Universitatea din București, Civilizației Gumelnița din Oltenița și Muzeul Dunării de Jos din Călărași) și, începând din acest an, din Germania (Universitatea din Kiel).

Situl arheologic de la Sultana este unul complex, vizând trei puncte de interes: așezarea de tip tell (cultura Gumelnița), așezarea plană (cultura Boian) și necropola comună aflată între acestea.

Necropola a fost folosită pe rând de două comunități eneolitice, Boian și Gumelnița, înrudite genetic însă diferite din perspectivă cronologică, dar și a modului în care produceau și decorau obiecte cotidiene, elemente specifice cu impact vizual puternic, precum ceramica și podoabele.

Pentru acest an, proiectul nostru inter-instituțional și-a propus cercetarea totală a suprafeței din perimetrul necropolei în care a fost investigată în anii trecuți o structură incendiată datată la jumătatea mileniului al V-lea a.Chr., ale cărei resturi prăbușite și arse acopereau peste 150 de metri pătrați.

Stadiul cercetărilor a ajuns aproape de final, fiind identificate ultimele gropi ale stâlpilor de susținere și traseul șanțurilor de fundație pentru pereții interiori și perimetrali.

Planimetria acestei structuri vechi de cca. 6500 de ani este spectaculoasă și indică cunoștințe inginerești avansate în domeniul construcțiilor, relevate pentru prima dată în această zonă a Europei la nivelul cronologic indicat.

În sectorul așezării gumelnițene de tip tell a fost deschisă o mică suprafață pentru verificarea stratigrafiei și prelevarea de probe din zona valului și palisadei care înconjurau satul eneolitic în perioada timpurie.

Au fost identificate structuri complexe, formate din șanț și gropi pentru fixarea stâlpilor, adaos de pământ și nivelare, precum și nivelul de abandon al palisadei suprapus de structuri de locuire și zone menajere ulterioare.

În așezărea plană Boian-Vidra (cca. 4900-4600 a.Chr.) au fost identificate până acum mai multe gropi cu resturi menajere, conținând materiale arheologice diverse (ceramică, oase, silex, chirpici ars, cărbune, etc.), dar și structuri ulterioare, printre care morminte de inhumație gumelnițene sau din Evul Mediu, gropi getice sau din perioada migrațiilor, care arată o locuire intensă a zonei din neolitic până în contemporaneitate.

O cercetare arheologică modernă reprezintă suma expertizei unei serii mai largi de specialiști și metode de analiză.

Pe lângă săpătura propriu-zisă, investigarea trecutului de la Sultana se realizează utilizând diverse metode de recoltare a probelor care în urma analizelor de laborator generează date utile în reconstituirea locuirii antropice, alimentației, surselor de materie primă, mediului, reliefului, vegetației, faunei sau a climei.

De exemplu, anul acesta au fost prelevate probe sedimentologice din baza Lacului Mostiștea, utilizând echipament special adus de echipa Universității din Kiel, cu ajutorul cărora va fi indicat nivelul lacului în perioada eneolitică dar și evoluția acestuia de-a lungul timpului.

Cu această ocazie s-a constatat și că adâncimea maximă actuală a lacului este de 3,8 m, mult mai mică decât se credea în rândul localnicilor.

Vă invităm să descoperiți mai multe despre ce se întâmplă la Sultana în acest an din imaginile alăturate. De asemenea, dacă doriți să vizitați șantierul, echipa de acolo primește cu drag pe orice curios dornic să înțeleagă trecutul străvechi al acestor meleaguri.