Cel mai vechi sit ocupat continuu din lume (Foto)

Este posibil ca locul cetății să fi fost ocupat încă din perioada neolitică, întrucât pe versanții movilei au fost găsite fragmente de ceramică ce datează posibil din acea perioadă.

Dovezi clare pentru ocupație provin din perioada Calcolitică, cu cioburi asemănătoare cu ceramica din perioadele Ubaid și Uruk în Jazira și, respectiv, în sud-estul Turciei.

Având în vedere aceste dovezi pentru ocuparea timpurie, cetatea a fost numită cel mai vechi sit ocupat continuu din lume.

Cetatea Erbil, numită local este o movilă ocupată și centrul istoric al orașului Erbil din regiunea Kurdistan din Irak. Cetatea este înscrisă pe Lista Patrimoniului Mondial din 21 iunie 2014.

Orașul Erbil este definit de aceast[ movil[ circulară centrală care estedefapt o cetate, 102.000 de metri pătrați de teren ridicat la 26 de metri deasupra orașului din jur, presupus a fi început în antichitate ca un tell.

În jurul și sub el, spre sud, se întinde un labirint de alei în care străvechea inimă comercială a orașului bate puternic până astăzi.

Locuințele cetății sunt încă în picioare, deși acum sunt eliberate în cadrul proiectului de dezvoltare UNESCO de renovare a clădirilor.

Fostul rezident Mahmoud Yasim, care a crescut cu cei șapte frați ai săi în rețeaua de alei veche de 8000 de ani, alături de alte 830 de familii, descrie comunitatea de care se bucurau:

„Toată lumea se cunoștea pe atunci. Trăiam în case fără permis și erau foarte vechi și parțial s-au prăbușit – dar viața noastră era bună. Eram aproape de tot de bazar, de spital și de școli.

Mulți dintre locuitori au fost întristați să plece când autoritățile i-au mutat în 1997 – în mare parte în Qalai New („Noua Cetate”) – dar aceasta a oferit ocazia de a începe lucrările de reconstrucție a structurilor care se prăbușesc, restabilind ori de câte ori este posibil complexul, tencuielile și buiandrugi sculptate distinct.

Se crede că zona pieței de mai jos a fost creată pe vremea sultanului Muzafferddin Kokberi (1190-1233). Această perioadă, singura dată în lunga sa istorie când Erbil a înflorit ca oraș-stat independent, a văzut și crearea minaretului recent restaurat în centrul orașului Erbil și a fost și momentul în care au fost fondate madrasele (școlile) Muzafferddin.

Zona din jurul bazei sudice a cetății a primit atenția urbaniștilor moderni, cu marea piață în aer liber Lana, unde odinioară tarabele din piață vindeau obiecte de artizanat din piele, acum înlocuită cu un mare mall modern.

Piața acoperită, cunoscută sub numele de Qasariyah, rămâne în mare parte neschimbată: un labirint de alei mici protejate de soare și ploaie de zăbrele din tablă ondulată.

Sub aceste streașini se află numeroșii negustori care vând mărfuri importate în mare parte din Orientul Îndepărtat, presărați cu meșteșugari care desfășoară o meserie pe care au moștenit-o de la înaintașii lor la sfârșitul secolului al XIX-lea, când bazarul a fost restaurat: bijutieri, cizmari, dulgheri, tinichigi și măcelari.

Acolo unde este posibil, meseriașii se adună alături de alții care fac comerț cu aceleași mărfuri, dând fiecărei alei o specialitate precum pasajul spre colțul de nord-est unde se vinde miere și produse lactate – iaurturi și brânzeturi.

O altă tradiție foarte apreciată este crearea pantofilor Klash – un meșteșug străvechi, unic, kurd, când pânza albă este bătută pe nicovale mici pentru a crea încălțăminte rezistentă.

Acestea, precum și țesăturile tradiționale vândute în souk-ul de textile, sunt mereu populare în perioada premergătoare sărbătorilor anuale Newroz, când orășenii își îmbracă ținutele tradiționale.

Foto domeniu public

Cunoaşte Lumea --> Prima pagină