Cel mai rar și greu de obținut material textil din lume e produs din… pânză de păianjen. Cum se obține?

În urmă cu opt ani, la Muzeul American de Istorie Naturală din New York a fost expusă cea mai mare bucată de material textil din lume ce a fost țesută în întregime din mătase de păianjen. Realizarea acestei prețioase bucăți de pânză a fost un proiect condus de către britanicul Simon Peers și de către americanul Nicholas Godley. Proiectul a durat cinci ani. Rezultatul? O minunată țesătură, lungă de 3,4 metri și lată de 1,2 metri, al cărei preț a fost estimat la peste 300.000 de lire sterline.

Țesătura produsă de către Peers și Godley este un șal de culoare aurie. Modelul pentru această „operă” a fost extras de către Peers dintr-un document francez datând din secolul al XIX-lea. Acolo era descrisă încercarea reușită a unui misionar francez iezuit, preotul Paul Camboué, de a extrage și a obține țesături din mătasea produsă de către o anume specie de păianjen.

Preotul Camboué a fost, se pare, prima persoană care a reușit să transforme mătasea de păianjen într-un material textil. Ca misionar în Madagascar, Camboué a folosit o specie de păianjeni de pe insulă, pentru a-și produce țesăturile. Una dintre operele sale fost expusă la Expoziția de la Paris din 1898. Apoi, această realizare a căzut în uitare.

Unul dintre lucrurile importante ce a rămas după misionarul francez, în afară de ideea obținerii unor țesături din pânză de păianjen, a fost dispozitivul de colectare a pânzei. Cu ajutorul micii mașinării născocite de către iezuitul Camboué putea fi extrasă mătasea, simultan, de la 24 de păianjeni, fără ca aceste creaturi să aibă de suferit în vreun fel. La rândul său, Peers a construit o replică a acestei mașinării inventate cu un secol în urmă și munca a început.

Mai înainte, însă, a fost necesară procurarea păianjenilor aparținând speciei Nephila inaurata (păianjenul țesător auriu). Numai femelele acestei specii produc prețioasa pânză, ale cărei fire pot fi procesate pentru obținerea unor țesături pe cât de minunate, pe atât de greu de obținut. În Madagascar, această specie de păianjen este bine reprezentată numeric, așa că procurarea exemplarelor necesare de păianjeni nu a fost o problemă. După ce furnizau necesarul de „materie primă”, pe care o produceau doar în sezonul ploios (intervalul octombrie-iunie) păianjenii erau eliberați în Natură. După ce furnizau mătasea, păianjenii nu o mai puteau produce, într-o cantitate asemănătoare, decât peste o săptămână.

Munca dificilă de colectare și necesarul mare de materie primă explică de ce au trebuit să treacă ani de zile de la începutul proiectului și până când șalul (pelerina) țesut din pânză de păianjen a fost gata, fiind expus atât în Muzeul American de Istorie Naturală din New York, cât și în Muzeul Victoria și Albert din Londra. Extraordinara operă de artă, țesută cu migală, a fost prima probă obținută în epoca contemporană ce arată că pânza de păianjen poate fi folosită în scopul realizării de țesături.

Țesăturile obținute din firele produse de către păianjenii Nephila inaurata sunt foarte greu de produs și din motivul că, atunci când sunt ținuți împreună, în captivitate, acești păianjeni tind să se transforme în canibali. Pe de altă parte, eforturile s-au meritat iar țesătura rezultată din materia primă oferită de către arahnidele Nephila s-a dovedit extrem de rezistentă, foarte ușoară și flexibilă.

Sursa: www.ancient-origins.net

Autor: Tomi Tohaneanu

Cunoaşte Lumea --> Prima pagină