Cel mai mare arc din lume construit din cărămidă nearmată cu o singură deschidere (Foto)

Posted on 7 decembrie 2021 by Marin Teodora in Dezvăluiri, Istorie, Știați că // 0 Comments

Taq Kasra este situat în apropierea orașului modern Salman Pak din Irak. Este singura structură vizibilă rămasă din orașul antic Ctesiphon.

Arcada este considerată un reper în istoria arhitecturii. Momentul exact al construcției nu este cunoscut cu certitudine.

Unii istorici cred că fondatorul este Shapour I, care a condus Iranul între 242 și 272 d.Hr. și alții cred că construcția a început probabil în timpul domniei lui Anushiruwan cel Drept (Khosrow I) după o campanie împotriva bizantinilor în 540 d.Hr.

Sala arcuită, deschisă pe partea fațadei, avea aproximativ 37 de metri înălțime, 26 de metri în diametru și 50 de metri lungime, cea mai mare boltă de sine stătătoare construită de om până în timpurile moderne.

Arcul făcea parte din complexul palatului imperial. Sala tronului – probabil sub sau în spatele arcului – avea mai mult de 30 m înălțime și acoperea o zonă de 24 m lățime și 48 m lungime.

Vârful arcului are o grosime de aproximativ 1 metru, în timp ce pereții de la bază au o grosime de până la 7 metri. Este cea mai mare boltă construită vreodată în lume.

Arcul catenar a fost construit fără centrare. Pentru a face acest lucru posibil au fost folosite o serie de tehnici. Cărămizile au fost așezate la aproximativ 18 grade față de verticală, ceea ce le-a permis să fie susținute parțial de peretele din spate în timpul construcției.

Cimentul cu uscare rapidă folosit ca mortar a permis cărămizilor proaspete să fie susținute rapid de cele care au fost așezate anterior.

Taq Kasra este acum tot ce a mai rămas deasupra solului unui oraș care a fost, timp de șapte secole — din secolul al II-lea î.Hr. până în secolul al VII-lea d.Hr. — principala capitală a dinastiilor succesoare ale imperiului persan: parți și sasanizi.

Structura rămasă astăzi a fost porticul principal al sălii de audiență a sasanizilor care au menținut același loc ales de parți și din același motiv, și anume apropierea de Imperiul Roman, ale cărui scopuri expansioniste puteau fi mai bine cuprinse la punctul de contact.

Structura a fost capturată de arabi în timpul cuceririi Persiei în 637 d.Hr. Apoi l-au folosit ca moschee pentru o vreme, până când zona a fost abandonată treptat.

La începutul secolului al X-lea, califul abbasid al-Muktafi a săpat ruinele palatului pentru a-și reutiliza cărămizile în construcția Palatului Taj din Bagdad.

Monumentul este și subiectul unei poezii a lui Khaqani, care a vizitat ruinele în secolul al XII-lea.