Cel mai ciudat dinozaur descoperit vreodată – un prădător cu stil de viață semiacvatic și înfățișare de pasăre!

Posted on 9 decembrie 2017 by Tomi Tohaneanu in Știați că, Știință și cunoaștere // 0 Comments

A fost odată, ca niciodată, o creatură bizară… Avea cioc de rață, gât de lebădă și mers de pinguin. Nu este începutul vreunei povești și nici descrierea unei ființe mitologice, pentru că bizara creatură chiar a existat, cu milioane și milioane de ani în urmă. Este vorba despre Halszkaraptor, un dinozaur cu caracteristici uimitoare.

După cum a declarat paleontologul Vincent Fernandez, de la European Synchrotron Radiation Facility, Halszkaraptor avea un aspect care îl individualizează între toți dinozarurii cunoscuți până în prezent. Pe lângă caracteristicile enumerate, Halszkaraptor avea și o coadă lungă. Cu toate că, prin înfățișarea sa, se aseamănă cu o pasăre, Halszkaraptor este considerat o reptilă non-aviană. În schimb, este înrudit cu ferocele velociaptor din Cretacic – un tip de dinozaur de dimensiuni nu foarte mari, care, însă, vâna în haită.

Creatura la care facem referire acum a trăit, pe planeta noastră, în urmă cu 71-75 de milioane de ani, și se putea deplasa fără dificultăți atât prin apă, cât și pe suprafața solului. Membrele anterioare erau utilizate pentru deplasarea prin apă, mediu în care își captura prada.

Resturile fosilizate ale dinozaurului de acum 71-75 de milioane de ani au fost descoperite în deșertul Gobi (Mongolia), într-o zonă în care, cândva, curgea un râu cu ape vijelioase, în care Halszkaraptor (Halszkaraptor escuilliei), dinozaurul cu gât lung, elegant, ca de lebădă, și mers de pinguin, își găsea hrana, care consta în pește.

Interesantele fosile au fost examinate cu ajutorul unui scaner ce utilizează un accelerator de particule, pentru vizualizarea fosilelor încorporate în piatră, rezultând imagini fidele, de înaltă rezoluție, apreciate de către oamenii de știință.

Halszkaraptor escuilliei avea un stil de viață semiacvatic. O mare parte din timp și-o petrecea în apă, vânând și, probabil, interacționând cu semeni de-ai săi. Trebuia să se deplaseze pe uscat atunci când își depunea ouăle. La nivelul botului, asemănător unui cioc, creatura avea dinți numeroși, curbați înspre înapoi. Cercetătorii susțin că, în zona frontală a capului, Halszkaraptor escuilliei deținea neuroni specializați, care îi îngăduiau să detecteze mișcările prăzii sale, în mediul subacvatic.