Cea mai veche operă din lume

Real Teatro di San Carlo („Teatrul Regal al Sfântului Carol”), așa cum a fost numit inițial de monarhia Bourbon, astăzi cunoscut sub numele de Teatro (di) San Carlo, este o operă din Napoli, Italia, conectat la Palatul Regal și adiacent Piazza del Plebiscito.

Este cea mai veche operă continuu activă din lume, fiind deschisă în 1737, cu decenii înainte de La Scala din Milano, sau La Fenice din Veneția.

Sezonul de operă se desfășoară de la sfârșitul lunii noiembrie până în iulie, sezonul de balet având loc din decembrie până la începutul lunii iunie.

Sala avea odată o capacitate de 3.285 de locuri, dar acum a fost redusă la 1.386 de locuri.

Având în vedere dimensiunea, structura și vechimea sa, a fost modelul teatrelor care au fost construite ulterior în Europa.

Unificarea Italiei în 1861 a făcut ca Napoli să-și piardă statutul de centru muzical al Italiei și casa principalului teatru de operă din țară la Scala, pe măsură ce puterea și bogăția s-au mutat spre nord.

Până în 1874, scăderea veniturilor din spectacole a dus la închiderea operei pentru un an.

Situația bună financiară a revenit datorită sprijinului continuu în a doua jumătate a secolului al XIX-lea și în secolul al XX-lea de către Giacomo Puccini și alți compozitori de opere verismo, precum Pietro Mascagni, Leoncavallo, Giordano și Cilea, care și-au pus în scenă lucrările aici.

La sfârșitul secolului al XIX-lea, opera și-a creat propria orchestră internă sub conducerea lui Giuseppe Martucci, ceea ce a contribuit la atragerea unui număr de dirijori respectați, inclusiv Arturo Toscanini, Pietro Mascagni și compozitorul Richard Strauss, a cărui influență a extins repertoriul operei.

Un interpret care nu a apărut la Napoli după 1901 a fost Enrico Caruso, născut în Napoli, care, după ce a fost huiduit de o parte a publicului în timpul unei reprezentații din L’elisir d’amore, a jurat să nu se mai întoarcă niciodată.

Foto domeniu public

Cunoaşte Lumea --> Prima pagină