Ce este un Quinotaur? (Foto)

Știm ce este un Minotaur (jumătate om, jumătate taur), dar ce este un Quinotaur?

În istoria timpurie a francilor a existat o „fiară a lui Neptun” despre care se spunea că arată ca o creatură numită Quinotaur.

Această ființă mitică misterioasă a apărut doar într-un singur text, dar se spunea că el ar fi născut un șir de regi ai căror descendenți supraviețuiesc și astăzi și chiar și-au făcut apariția în volumul Codul lui Da Vinci.

Quinotaurul este o creatură mitică a mării menționată în Cronica francă a lui Fredegar din secolul al VII-lea. Denumită „fiara lui Neptun care seamănă cu un Quinotaur”, s-a considerat că a născut pe Meroveus atacând-o pe soția regelui franc Chlodio și, astfel, a dat naștere liniei regilor merovingieni.

Numele se traduce din latină ca „taur cu cinci coarne”, ale cărui atribute au fost interpretate în mod obișnuit ca simboluri încorporate ale zeului mării Neptun cu tridentul său și coarnele unui taur mitic sau Minotaur.

Nu se știe dacă legenda a îmbinat ambele elemente de la sine sau dacă această fuziune ar trebui să fie atribuită autorului creștin.

Violul sugerat și relația de familie ulterioară a acestui monstru atribuită mitologiei france corespund etimologiei indo-europene a lui Neptun și miturilor fertilității legate de tauri din mitologia greacă, unde, de exemplu, prințesa Europa a fost răpită de Zeus, sub forma unui taur alb, care a dus-o ​ în Creta; sau chiar mitul Minotaurului, care a fost produsul actului sexual al lui Pasifae, o regină cretană, cu un taur alb, alocat inițial regelui Minos, soțul lui Pasifae, ca sacrificiu pentru Poseidon.

Cronica lui Fredegar este titlul convențional folosit pentru o cronică francă din secolul al VII-lea, care a fost scrisă probabil în Burgundia. Autorul este necunoscut, iar atribuirea lui Fredegar datează abia din secolul al XVI-lea.

Cronica începe cu crearea lumii și se termină în anul 642 d.Hr. Există, de asemenea, câteva referiri la evenimente până în 658. Unele copii ale manuscrisului conțin o versiune prescurtată a cronicii până la data de 642, dar includ secțiuni suplimentare.

Este scrisă sub dinastia carolingiană care se termină cu moartea lui Pipin cel Scurt în 768. Letopisețul lui Fredegar cu continuarea ei este una dintre puținele surse care oferă informații despre dinastia merovingiană pentru perioada de după 591 când Grigore de Tours, Decem Libri Historiarum se termină.

Dinastia merovingiană a fost familia conducătoare a francilor de la mijlocul secolului al V-lea până în 751. Ei apar pentru prima dată ca „Regi ai francilor” în armata romană din nordul Galiei.

Până în 509, ei i-au unit pe toți francii și romanii din nordul Galiei sub stăpânirea lor. Au cucerit cea mai mare parte a Galiei, învingându-i pe vizigoți și pe burgunzi, și și-au extins, de asemenea, stăpânirea în Raetia.

În Germania, alemanii, bavarii și sașii și-au acceptat domnia. Tărâmul merovingian a fost cel mai mare și cel mai puternic dintre statele din vestul Europei după destrămarea imperiului lui Teodoric cel Mare.

Foto domeniu public

Cunoaşte Lumea --> Prima pagină