Castelul Bardi din Italia și o tulburătoare poveste din secolul XV. De ce se spune că acest castel este bântuit de fantome?

Castelul Bardi (numit și castelul Landi) este o impozantă fortificație localizată în comuna cu același nume, situată în provincia Parma, Italia (Emilia Romagna). Numele de Bardi provine de la vechii Lombarzi (sau Longobarzi, triburi germanice). Existența unor fortificații pe locul celor de azi datează de pe vremea domniei lui Berengar de Friuli (850-924). În anul 898, construcțiile au fost vândute episcopului de Piacenza, care a făcut din ele un refugiu perfect contra popoarelor migratoare, venite cu gânduri tâlhărești de la poalele îndepărtaților munți Altai.

Până prin secolul XII, castelul a fost condus de către un grup de nobili locali. Mai apoi, semeața cetate a fost achiziționată, laolaltă cu castelul Compiano, de către ghibelinul Ubertino Landi de Piacenza. De aici și al doilea nume al castelului: Landi. În cursul secolului XV, proprietarii au îmbunătățit funcțiile defensive ale construcției. De atunci, de la acele lucrări, și până azi, aspectul său nu s-a modificat prea mult. În toate aceste secole, în încăpătoarea și falnica fortificație s-au petrecut tot soiul de întâmplări, mai ales că după ce utilitatea sa defensivă s-a diminuat, castelul a îndeplinit diferite funcții, printre care și cea de închisoare militară.

Despre castelul Bardi se spune c-ar fi bântuit. De unde provin fantomele sau stafiile? Așa cum se întâmplă și-n alte locuri bântuite (sau bănuite a fi bântuite, ca să nu se supere raționaliștii), la mijloc a fost o poveste de dragoste. Una foarte tristă. Căci, de-ar fi fost o poveste cu sfârșit vesel (de pildă un basm românesc) s-ar fi terminat cu „și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți”. Numai că aici n-a fost cazul. Poveștile occidentalilor sunt, uneori, fără „happy end”. Cam multe dintre ele!

Dar hai să n-o lungim și să rezumăm povestea. Fiica nobilului ce locuia în castel, Soleste pe numele său, s-a îndrăgostit nebunește de Moroello (nu vă speriați, nu-s personaje de telenovelă!). Moroello era șef peste cavalerii cetățiii. Totuși, tatăl fetei nu privea dragostea lor cu ochi buni.

Cutezătorul Moroello pleca adesea, așa cum făceau toți cavalerii, ca să lupte pentru seniorul său, în timp ce sărmana Soleste scruta zările, așteptând să i se întoarcă acasă alesul inimii. Deși din castel poți vedea până hăt-departe, Soleste avea un rău obicei – se cățăra pe porțiunea cea mai de sus a zidurilor. Parcă o trăgea ața… Te pui cu destinul?!

Fata căta în depărtare ziua-ntreagă în așteptarea cavalerului său. Acum, e ușor de bănuit că Soleste și-a găsit sfârșitul plonjând în gol. Dar să vedeți cum s-a întâmplat… Într-o zi, tânăra văzu o mulțime de cavaleri, îndreptându-se către castel. Gândul fericit că-l va revedea pe Morello a fost înlocuit de o sinistră constatare; curând, fata văzu că toți luptătorii nou veniți erau înveșmântați precum dușmanii. Dar absolut toți!

Îngrozită, Soleste cugetă că logodnicul său a pierit în luptă și că oastea lor fusese nimicită, de vreme ce dușmanii ajunseseră atât de aproape de castel. Devastată de gândul că omul drag, ce trebuia să-i devină soț în curând, a pierit în bătălie, fata s-a aruncat în gol, de pe creasta zidului.

Tragic este că sfârșitul i s-a tras de la o farsă ridicolă. O glumă amarnic regretată de inițiatorul său. Puși pe șotii și dornici de a sărbători victoria obținută în război, Morello și ceilalți cavaleri se îmbrăcaseră la fel ca dușmanii care, cu puțină vreme în urmă, simțiseră gustul amar al înfrângerii.

Văzând, la baza zidului, trupul zdrobit al Solestei, Morello și-a pus pe dată capăt zilelor, de durere. Iar acum, se zice (unii spun că se și vede, deși nimeni n-ar prea vrea să vadă) că, în unele nopți, sufletul neodihnit al cavalerului străbate coridoarele în solitudine, plângându-și amarnica soartă.

Adevărul este că un loc atât de încărcat de istorie și un edificiu vechi de secole, nu poate să fie doar scena unor povești fericite. Cu atât mai mult cu cât fericirea totală și continuă nu există decât în povești. Mai ales în cele românești!

Autor: Tomi Tohăneanu

Surse informații: www.the-line-up.com, wikipedia.org

Surse imagini: www.romeoandjuliet-weddings.com, www.maineghosthunters.org, blog.travelemiliaromagna.com

Cunoaşte Lumea --> Prima pagină