Care a fost motivul real pentru care Imperiul Persan a fost atacat și cucerit de către Alexandru cel Mare?

Alexandru cel Mare (356-323 î.Hr.) este unul dintre cei mai mari lideri militari și strategi ai tuturor timpurilor. Între marile sale reușite militare se numără și cucerirea puternicului Imperiu Persan, care putea mobiliza o oaste de peste 1.000.000 de luptători.

Arrian din Nicomedia, unul dintre istoricii de seamă ai Antichității, arată că Alexandru susținea că a invadat Persia ca o acțiune de răzbunare, având în vedere conduita perșilor din trecut. Într-o scrisoare destinată lui Darius al III-lea, regele Persiei între 336 și 330 î.Hr., Alexandru îi amintea conducătorului persan că liderii perșilor au atacat Macedonia și Grecia, fără ca locuitorii teritoriilor trecute prin foc și sabie să le fi greșit în vreun fel. Alexandru îi aducea la cunoștință regelui Persiei că este hotărât să își ia revanșa, dat fiind că ostilitățile au fost declanșate chiar de către perși, prin atacurile din trecut – de pe vremea lui Darius I (550-486 î.Hr.).

Să fi fost, într-adevăr, vorba doar despre răzbunarea unui act de ostilitate din trecut? Sau motivația era alta? Este destul de ciudat ca Alexandru cel Mare să fi făcut un efort militar de anvergura celui care s-a soldat finalmente cu înfrângerea Imperiului Persan, doar ca represalii pentru o agresiune petrecută cu multă vreme înaintea nașterii sale.

În realitate, cauza atacării Imperiului Persan de către macedoneni coincide cu… motivația Imperiului Roman de-a invada Dacia lui Decebal (eveniment ce avea să se petreacă peste câteva secole). La fel ca și Imperiul Roman din vremea împăratului Traian, regatul Macedoniei preluat de către tânărul Alexandru nu avea, la început, o situație financiară prea strălucită (în ciuda activității militare de până atunci sau tocmai datorită acesteia). Dimpotrivă!

Arrian relatează că Alexadru a moștenit de la tatăl său, în vistierie, „câteva cupe de aur și argint și mai puțin de 60 de talanți”. În același timp, Filip al II-lea, părintele său, îi lăsase moștenire și datorii ce însumau 500 de talanți. La rândul său, Alexandru s-a mai împrumutat de 800 de talanți.

Motivul atacării Persiei a fost bogăția acesteia. La apogeul său, Imperiul Persan cuprindea teritorii care astăzi se află în componența unor state precum Afganistan, Turcia, Grecia, Israel, Sudan, India, China și… România. Alexandru, la fel ca și alți conducători de state agresoare (vechi sau mai noi) a pretins că atacă Persia din motive mai degrabă idealiste (ca răspuns la o nedreptate din trecut sau ca un act de demnitate), deși el, la fel ca și soldații care l-au slujit, era mânat în principal de motivații economice (plus dorința de putere, în cazul tânărului rege).

De altfel, Filip al II-lea, tatăl marelui cuceritor, pusese deja ochii pe bogățiile Persiei și inițiase pregătirea unei campanii militare spre a o cuceri, însă numai sfârșitul său prematur l-a împiedicat să continue. Nu se știe cât succes ar fi avut o campanie a macedonenilor conduși de către Filip al II-lea contra Imperiului Persan. Cert este că, indiferent de motivațiile care l-au mânat pe Alexandru în războaiele sale, el a fost un strateg de geniu și un lider curajos, cu o voință de fier.

S-ar putea spune că fiecare dintre incursiunile de cucerire, care l-au dus pe Alexandru până în India, a avut și un rol „investițional”, menite fiind să acopere vechile datorii sau să finanțeze viitoarele războaie. În ciuda declarațiilor pompoase, cu tentă idealistă (apărarea unor valori morale etc.), agresiunile militare au avut întotdeauna ca punct de plecare dorința nestăvilită de înavuțire rapidă a persoanelor sau grupurilor aflate la cârma unor state (oficial sau nu). S-ar mai putea spune și că există trei feluri principale de războaie: de îmbogățire, de apărare și de recuperare – a unor teritorii sau a unor avuții pierdute.

Surse: wikipedia.org, www.ancient-origins.net

Autor: Tomi Tohaneanu

Cunoaşte Lumea --> Prima pagină