Când a apărut frișca?

Frișca, adesea îndulcită și aromatizată, era populară în secolul al XVI-lea, cu rețete în scrierile lui Cristoforo di Messisbugo (Ferrara, 1549), Bartolomeo Scappi (Roma, 1570) și Lancelot de Casteau (Liège, 1604).

Se numea lapte sau cremă de zăpadă (neve di latte, neige de lait, neige de crème). O rețetă engleză din 1545, „A Dyschefull of Snow”, include și albușuri bătute și este aromată cu apă de trandafiri și zahăr.

În aceste rețete, și până la sfârșitul secolului al XIX-lea, se bate smântâna separată natural, de obicei cu ramuri de salcie sau papur, iar spuma rezultată („zăpada”) de la suprafață era din când în când degresată și scursă, un process ce dura o oră sau mai mult.

Până la sfârșitul secolului al XIX-lea, smântâna bogată în grăsimi, separată prin centrifugă, a făcut ca frișca să fie mult mai rapid de obținut și mai ușoară.

Denumirea în franceză crème fouettée pentru frișcă este atestată în 1629 și denumirea engleză whipped cream în 1673. Numele „cremă de zăpadă” a continuat să fie folosit în secolul al XVII-lea.

Diverse deserturi formate din frișcă în forme piramidale cu cafea, lichioruri, ciocolată, fructe și așa mai departe fie în amestec, fie turnate deasupra, au fost numite crème en mousse (cremă în spumă), crème fouettée, crème mousseuse (cremă spumoasă), mousse (spumă) și fromage à la Chantilly (cremă turnată în stil Chantilly) încă din 1768.

Spumele-urile moderne, inclusiv mousse au chocolat, sunt o continuare a acestei tradiții.

Imitațiile de frișcă, adesea numite topping, sunt disponibile comercial. Ele pot fi folosite pentru a evita ingredientele lactate, pentru a oferi o durată de valabilitate extinsă sau pentru a reduce prețul – deși unele mărci populare costă de două ori mai mult decât frișca.

Cea mai veche rețetă cunoscută pentru o frișcă fără lapte a fost publicată de Ella Eaton Kellogg în 1904.

Pe baza cercetărilor sponsorizate de Henry Ford, un topping pe bază de soia a fost comercializat de către Delsoy Products până în 1945.

Delsoy nu a supraviețuit, dar „Whip Topping” congelat Bob Rich’s Rich Products, introdus tot în 1945, a reușit.

Frișca artificială conține în mod normal un amestec de ulei parțial hidrogenat, îndulcitori, apă și stabilizatori și emulgatori adăugați pentru a preveni sinereza.

Poate fi vândută congelată în cutii de plastic, în recipiente cu aerosoli sau în formă lichidă în cutii de carton, care amintește de smântâna pentru frișca adevărată.

Foto burst shopify Sarah Pflug, Farah

Cunoaşte Lumea --> Prima pagină