„Calea ferată a morții” – Cum dorea Stalin să ajungă în zona Arctică

Posted on 1 iulie 2016 by Radu Ungureanu in Istorie, Știați că // 0 Comments

Cine ajunge în orașul Salekhard, capitala Regiunii Autonome Yamal Nenets, Rusia, poate vedea ce a mai rămas dintr-una dintre cele mai controversate căi ferate construite vreodată în lume. Cunoscută și sub numele de „Calea ferată a morții”, ruta ar fi trebuit să aibă 1.300 de km și să facă legătura dintre Salekhard și Igarka. Linia nu a fost niciodată finalizată, însă zeci de mii de muncitori au fost forțați de către autoritățile fostei Uniuni Sovietice să lucreze la unul dintre visele lui Stalin.

Deși, pe hârtie, construirea unei asemenea căi ferate atât de departe în Siberia era acoperită de mai multe cereri venite din partea unor fabrici din zonă, de fapt, dovezi ale acestor rugăminți adresate conducerii comuniste nu au fost găsite, ceea ce îi face pe mulți istorici să speculeze că singurul scop al construcției a fost o ambiție a lui Stalin de a ajunge în regiunile îndepărtate din Arctica. Astfel, în 1947, între 80.000 și 120.000 de prizonieri, în mare parte desidenți politici, sunt trimiși să muncească la înfăptuirea proiectului.

Condițiile de lucru au fost deosebit de grele; în timpul iernii, spre exemplu, temperaturile ajungea și la -60 ° C. Lipsa utilajelor și a materialelor de construcție adecvate a dus la nenumărate accidente de muncă, de la poduri prăbușite, la inundații sau alunecări de teren. Nu se cunoaște cu exactitate numărul oamenilor care și-au pierdut viața la construirea căii ferate, însă cei mai mulți istorici cred că cel puțin o treime din numărul total al muncitorilor au murit.

Construcțiile s-au oprit în 1953, după moartea lui Stalin. Până în acel moment, muncitorii finalizaseră 698 de km de cale ferată, costurile acestei porțiuni fiind estimate la 42 de miliarde de ruble, adică în jur de 10 miliarde de dolari. În anul 2010, o secțiune de aproximativ 220 km a căii ferate ce face legătura dintre Igarka și Norilsk, a fost reconstruită. Linia, acum redenumită Nord Latitudinale Route, a fost deschisă în 2015.