În Transilvania, Moldova sau Dobrogea i se mai spune busuioc roşu, palma-maicii-domnului, rujioară sau băbărujă. Sunt toate denumiri populare, arhaice, pentru a desemna bujorul românesc.

La începutul secolului al XIX-lea, Bujor era numele unui haiduc, numit astfel după culoarea aprinsă a părului. În cultura populară, bujorul este adesea asociat cu dorul, cu frumuseţea fizică sau cu dragostea. Îl întâlnim în versurile lui Eminescu, ale lui Coşbuc sau Alecsandri, dar şi în unele dintre poeziile publicate de Caragiale în Moftul Românesc (nr. 17, 1893).

„Purta bacanta-mi nuferi, bujori şi violete, / Înveşmântată magic în daurite plete…”

În folclor, există credinţa că în petalele bujorului sunt ascunse spirite răutăcioase. Totuşi, în satele româneşti, la jumătatea lunii mai, ţăranii petrec la „Sărbătoarea bujorului”, în cadrul căreia oamenii aduc un omagiu naturii, dar şi frumuseţii spirituale şi fizice a mândrelor şi tinerilor feciori.

Plecând de la semnificaţiile bujorului în folclorul românesc, de la prezenţa sa în literatură, pictură şi mai ales în motivele tradiţionale ale portului popular, Florin Toma, conferenţiar doctor în cadrul Facultăţii de Horticultură din Bucureşti a pus bazele unui proiect inedit.

„Bujorul românesc, floarea naţională a României” este proiectul pe care profesorul Toma l-a iniţiat în urmă cu doi ani. Cu gândul ca şi noi, românii, să avem un simbol floral care să ne reprezinte. I s-a alăturat Andreea Tănăsescu, antreprenor şi fondatoarea comunităţii „La blouse roumaine”.

Florin Toma, iniţiatorul proiectui, profesor universitar, spune: „Ideea mi-a venit văzând că noi nu avem în mod oficial o floare naţională. În toţi anii de când predau această disciplină, le-am spus studenţilor mei că eu văd bujorul ca fiind floarea cea mai potrivită pentru acest rang, pentru titlu de floare naţională. Pe măsură ce au trecut anii, am descoperit tot mai multe argumente care fac ca bujorul să fie specia cea mai îndreptăţită pentru titlul de floare naţională.”

Un lucru mai puţin ştiut, spun iniţiatorii proiectului, este faptul că în România, motivele florale cusute pe ia românească reprezintă, de fapt, bujori.

În România, aproximativ 100.000 de persoane au numele sau prenumele Bujor, o tradiţie cu rădăcini tot în folclor.

Bujorul în lume:

„Bulgaria are o adevărată industrie a trandafirului bulgăresc. Când ne gândim la Canada, ne gândim la frunza de arţar în principal. Olanda, Japonia, din ce în ce mai multe ţări, chiar dacă nu au simboluri oficiale, îşi promovează foarte mult flora şi fauna, iar simbolurile vegetale sunt printre cele mai puternice.” spune Andreea Tănăsescu.

În cultura chineză, bujorul e considerat regele florilor, iar în Japonia, în trecut, doar familiile înstărite aveau dreptul să-l cultive în grădina proprie. În America de Nord, bujorul este floarea oficială a statului Indiana. În Europa este cunoscut şi sub numele de „trandafirul fără spini”. În Franţa, a fost şi este una dintre plantele cele mai întrebuinţate în industria parfumurilor. „De exemplu în Japonia, avem crizantema ca floare naţională a familiei imperiale, această crizantemă se întâlneşte şi pe stema de stat, dar japonezii mai au şi o floare naţională populară, cireşul ornamental.” spune Florin Toma

sursa:ampress,digi24

Cunoaşte Lumea --> Prima pagină