Bucureştii Marii Uniri. Reîntoarcerea Regelui Ferdinand şi a Reginei Maria

La sfârșitul războiului, după doi ani de refugiu în capitala Moldovei, în dimineaţa zilei de 1 decembrie 1918, Regele Ferdinand și Regina Maria s-au reîntors în Bucureştii eliberaţi, unde erau aşteptaţi cu emoţie şi entuziasm de mulţimea nerăbdătoare, alături de oficialităţi.

„Ne-am întors! Ne-am întors după doi ani lungi de exil. Ne-am întors, nu-mi vine să rostesc cuvântul, dar trebuie spus, pentru că, indiferent ce va urma, astăzi acesta este adevărul, ne-am întors triumfători!”

Însoțiți de o parte și de alta de Principele Nicolae și Generalul Berthelot, Ferdinand și Maria au înaintat solemn de-a lungul Șoselei Kiseleff.

La mijlocul drumului, un sobor de preoți au binecuvântat mult așteptata întoarcere, înălțând rugăciuni și cântări solemne.

„Da, suntem într-adevăr din nou acasă! Lungul coşmar a luat sfârşit, ne-am întors acasă învingători. România Mare este un fapt împlinit şi suntem aclamaţi ca fiind primul rege şi prima regină a tuturor românilor.”

A doua oprire a avut loc în Piața Victoriei, unde, după tradiție, primarul i-a întâmpinat cu pâine și sare, alături de frumoase urări de bun venit. A urmat apoi intrarea triumfală pe sub Arcul de Triumf de pe Calea Victoriei, special amenajat pentru această ocazie.

„Ivirea suveranilor a stârnit un entuziasm indescriptibil şi uralele nu mai conteneau. Înfăţişarea lor era mândră şi strălucitoare de fericire. Regele, la mijloc, călare, mulţumea publicului surâzând.

Regina, în uniforma de colonel de Roşiori, era, de asemenea, călare de-a stânga Regelui, veselă, strălucitoare de sănătate şi de voie bună. Din toate părţile se auzeau strigăte de «Trăiască România Mare!», «Trăiască Aliaţii!».

O mare imensă de flori acoperea drumul căzând din toate părţile, şi în ochii multora se vedeau lacrimi de bucurie. (…) Fiecare român a simțit străbătându-i sufletul un fior adânc și puternic de legitimă mândrie și de înaltă însuflețire.”

Regele, nevoit la începutul războiului să lupte împotriva țării sale de origine, trăia acum cea mai frumoasă zi a vieții sale.

„Cu o vie bucurie revăd Capitala mea după doi ani de suferințe prin care a trecut. (…) Bucuria de a mă întoarce iarăși în Capitală, de a mai fi iarăși în mijlocul iubiților mei bucureșteni este nesfârșită. (…) Frumoasă și călduroasă primire mi-ați făcut, sentimentele alese pe care întotdeauna vi le-am cunoscut vor fi pentru mine de aici înainte amintiri neuitate”.

Regina, la rândul său, la fel de impresionată de primirea făcută, privea emoționată către toți cei care o aclamau neîncetat. Știa cât de grele le fuseseră suferințele și cât de mult aşteptaseră ziua eliberării de sub ocupația inamică.

„Peste tot steaguri fâlfâiau la ferestre, pe acoperişuri, la felinare, şi steguleţe în mâna fiecărui copil. Era o simfonie ameţitoare de roşu, galben şi albastru”.

După traversarea Căii Victoria, alaiul și-a urmat drumul către statuia lui Mihai Viteazul, unde a avut loc o impresionantă defilare.

Apoi, ziua a continuat cu „solemna și impunătoarea” slujbă de Te-Deum de la Mitropolie, la sfârșitul căreia Regele Ferdinand a primit din partea Generalului Eremia Grigorescu, în numele armatei române, bastonul de Mareșal, devedind astfel primul Mareşal al României Mari.

Seara, la dineul de gală ce a avut loc la Palatul Regal, cuvântarea regelui a fost sinceră și emoționantă:

„Când am luat moștenirea întemeietorului României moderne, am făgăduit înaintea reprezentanților națiunii că voi fi un bun român. Cred că m-am ținut de cuvânt.

Grele au fost timpurile, mari au fost jertfele, dar strălucită este răsplata, și astăzi pot spune cu fruntea senină: față de Dumnezeu și față de poporul meu am conștiința curată”.

Text: Andreea Mâniceanu

Casa Filipescu Cesianu-Muzeul Vârstelor

Bibliografie:

I.G. Duca, „Amintiri politice”, Volumul III, Colecţia „Memorii şi mărturii”, Jon Dumitru-Verlag, München;

Ion Mamina, „Regalitatea în România”, Compania, Bucureşti, 2004;

Maria, Regina României, „Povestea vieţii mele”, Volumul III, Editura Rao, Bucureşti, 2011;

Maria, Regina României, „Capitole târzii din viaţa mea: memorii redescoperite”, ediţie îngrijită de Diana Mandache, Editura ALLFA, Bucureşti, 2007;

Vasile Bianu, „Însemnări din războiul României Mari”, Volumul II, Institutul de Arte Grafice „Ardealul”, Cluj, 1926.

Sursă foto: art-historia.blogspot

Cunoaşte Lumea --> Prima pagină