Bolta secretă a francmasonilor sau comoara în valoare de peste 43 milioane de dolari

Posted on 13 octombrie 2021 by Marin Teodora in Enigme si mistere, Istorie, Știință și cunoaștere // 0 Comments

Cifrul Beale sau Documentele Beale sunt un set de trei texte cifrate, dintre care unul presupune amplasarea unei comori îngropate de aur, argint și bijuterii, estimată a fi în valoare de peste 43 milioane USD din ianuarie 2018.

Alcătuită din trei texte cifrate, primul text (nerezolvat) descrie locația, al doilea (rezolvat) text cifrat conținutul tezaurului, iar al treilea (nerezolvat) enumeră numele proprietarilor tezaurului și rudele lor rude.

Povestea celor trei texte cifrate provine dintr-o broșură din 1885 care detaliază comoara fiind îngropată de un bărbat numit Thomas J. Beale într-o locație secretă din orașul Bedford, Virginia, în anii 1820.

Beale i-a încredințat unei cutii care conținea mesajele criptate unui cârciumar local pe nume Robert Morriss și apoi a dispărut, pentru a nu mai fi văzut niciodată.

Potrivit povestirii, hangiul a deschis cutia 23 de ani mai târziu, iar apoi zeci de ani după aceea i-a dat cele trei texte cifrate criptate unui prieten înainte de a muri.

Prietenul și-a petrecut următorii douăzeci de ani de viață încercând să decodeze mesajele și a reușit să rezolve doar unul dintre ele care oferea detalii despre comoara îngropată și locația generală a comorii.

Prietenul fără nume a publicat apoi toate cele trei texte cifrate într-o broșură care a fost promovată spre vânzare în anii 1880 aflăm din materialele wikipedia.

De la publicarea pamfletului, s-au făcut mai multe încercări de decodificare a celor două texte cifrate rămase și de localizare a tezaurului, dar toate eforturile au dus la eșec.

Există multe argumente conform cărora întreaga poveste este o farsă, inclusiv articolul din 1980 „A Dissenting Opinion” al criptografului Jim Gillogly și o analiză științifică din 1982 a documentelor Beale și a relatării lor de Joe Nickell, folosind înregistrări istorice care pun la îndoială existența lui Thomas J. Beale.

Nickell prezintă, de asemenea, dovezi lingvistice care demonstrează că documentele nu ar fi putut fi scrise la momentul pretins (cuvinte precum „ștampilare”, de exemplu, sunt de epocă ulterioară).

Analiza sa asupra stilului de scriere a arătat că Beale era aproape sigur James B. Ward, a cărui broșură din 1885 a adus la lumină documentele Beale.

Nickell susține că povestea este astfel o operă de ficțiune; în mod specific, o alegorie a „bolții secrete” a francmasonilor; James B. Ward fiind el însuși mason.