Baia islamică din Granada (Foto)

Posted on 20 noiembrie 2022 by Marin Teodora in Dezvăluiri, Istorie, Știați că // 0 Comments

Bañuelo sau El Bañuelo cunoscute și sub denumirea de Baño del Nogal („Baia de nuc”) sau Hammam al-Yawza, este un hamam istoric conservat (baie islamică) din Granada, Spania.

Este situată în cartierul Albaicin al orașului, pe malul râului Darro.

Băile de acest tip erau o trăsătură comună a orașelor musulmane din întreaga lume musulmană, servind atât scopului social, cât și religios.

Ei i-au ajutat pe musulmani în efectuarea abluțiilor, în special abluțiunile întregului corp, care erau necesare în anumite situații. Au servit, de asemenea, scopului general al igienei, precum și un loc de socializare.

Dispunerea și funcția lor au fost modelate după băile romane care le-au precedat și care făceau deja parte din viața urbană din regiune de generații.

Aproximativ o duzină de rămășițe istorice de băi islamice (hamam-uri) au fost găsite în Granada, deși cele mai multe sunt de formă modestă, cu excepția luxoaselor băi Comares din secolul al XIV-lea din Alhambra.

Bañuelo este singurul hamam din Granada, în afara Alhambra, care a fost restaurată și făcută accesibilă publicului.

În mod tradițional, este datată pe vremea ziriților (un regat Taifa cu sediul în Granada) în secolul al XI-lea, în timpul domniei lui Badis sau Abdallah, pe baza unui studiu timpuriu al lui Leopoldo Torres Balbás.

Cercetătorii de mai târziu au sugerat cum clădirea datează din secolul al XII-lea sau mai târziu, pe baza aspectului său și a stilului zidăriei sale.

Băile ar fi fost situate în interiorul al-Qasaba al-Qadima sau Vechea Alcazaba, fosta cetate regală situată peste ceea ce a devenit mai târziu Albaicin, înainte ca Alhambra să devină sediul puterii.

După căderea Granada în mâinile spaniole catolice în 1492, la sfârșitul Reconquista, baia a continuat să fie reparată și întreținută în timpul secolului al XVI-lea, deoarece a continuat să fie folosită de populația morisco a orașului.

În secolele următoare, băile și-au încetat funcția inițială și au fost folosite ca spălătorie publică și mai târziu ca locuință (o structură rezidențială ulterioară a fost construită peste o parte a structurii, cu fața spre stradă).

În 1918 situl a fost declarat patrimoniu cultural al Spaniei, iar în 1927-28 Torres Balbás a efectuat primele lucrări de restaurare.

Lucrările de restaurare au continuat pe tot parcursul secolului al XX-lea, iar clădirea este în prezent deschisă ca sit turistic și istoric.