Atât de tare au fost romanizați geto-dacii încât în secolul IV încă se războiau cu romanii! Ce spun izvoarele istorice…

Așa cum spuneam și altădată, teoria romanizării geto-dacilor este atât de neștiințifică, de absurdă, încât nici măcar un copil de 16 ani, bine informat, nu o poate lua în serios. A ne imagina că o populație liberă, aflată și la peste 500 de Km în afara Imperiului Roman (din teritoriul geto-dacic nord dunărean a fost cucerit cel mult un sfert), a renunțat la propria limbă, la propriile tradiții, la propria cultură, fascinată de „superioritatea” romanilor, cu care se lupta cu regularitate, de altfel, este un exercițiu ridicol de imaginație.

Atât în timpul stăpânirii romane, cât și după aceea, geto-dacii au purtat zeci de războaie cu Imperiul Roman, războaie despre care apologeții romanizării nu prea vorbesc, că le strică demonstrația…

La un astfel de eveniment facem trimitere și în acest articol. Astfel, descoperim un text scris spre sfârșitul secolului IV de poetul latin Claudius Claudianus (370 – 404 AD), intitulat „In Rufinum” (Flavius Rufinus a fost prefectul pretorian al Imperiului Roman de Rasarit). În acest poem Dacii și Geții sunt mentionati de mai multe ori, ca adversari ai Romei, ceea ce dovedește că ei nu au dispărut din istorie și nici nu au rămas o colonie romană cu o populație romanizată.

Iată un fragment din lucrarea In Rufinum: „Mărșăluiește împotriva noastră o hoardă mixtă de Sarmați și DACI, Masageții care-și rănesc cu cruzime caii, ca sa poată bea sângele lor, Alanii care sparg gheață si beau apele lacului Maeotis, Gelonii care-și tatuează membrele: aceștia formează armata lui Rufinus. Și el împiedică înfrângerea lor; el crează întârzieri și amână sezonul potrivit pentru luptă. Căci atunci când mâna ta dreaptă, Stilicho, a împrăștiat triburile Getice și a răzbunat moartea fratelui tău general, atunci când o secțiune din armata lui Rufinus a fost astfel slăbită și făcută o pradă ușoară, atunci acel trădător, care a conspirat cu Getii, l-a păcălit pe împărat și a amânat imediat ziua de luptă, plănuind să se alieze cu Hunii, care, așa cum știa el, doreau să lupte și să se alăture de grabă dușmanilor Romei.”

Traducerea din latină în engleză realizată de Maurice Platnauer: „Claudian with an English Translation by Maurice Platnauer” There march against us a mixed horde of Sarmatians and Dacians, the Massagetes who cruelly wound their horses that they may drink their blood, the Alans who break the ice and drink the waters of Maeotis’ lake, and the Geloni who tattoo their limbs : these form Rufinus’ army. And he brooks not their defeat ; he frames delays and postpones the fitting season for battle. For when thy right hand, Stilicho, had scattered the Getic bands and avenged the death of thy brother general, when one section of Rufinus’ army was thus weakened and made an easy prey, then that foul traitor, that conspirator with the Getae, tricked the emperor and put off the instant day of battle, meaning to ally himself with the Huns, who, as he knew, would fight and quickly join the enemies of Rome.”

Daniel Roxin

Sursa citatului: books.google.ro

Mulțumiri doamnei Mariana pentru că ne-a semnalat acest text!

Cunoaşte Lumea --> Prima pagină