Arma superstițiilor și războiul psihologic

O populație demoralizată este mai ușor de subjugat. O armată demoralizată este mai ușor de învins. De-a lungul istoriei s-a folosit pe scară largă ceea ce în zilele noastre poartă numele de ”război psihologic” sau, mai modern spus, ”operațiuni psihologice”. Un război care nu este declarat ca atare, un război care nu implică violență fizică, un război viclean, dar un război care poate pava drumul către victorie.

Vreau să încep cu o mică precizare. Bănuiesc că din motive politice în ultimele decenii se preferă folosirea sintagmei ”operațiuni psihologice” (Psychological Operations, PSYOP), în locul variantei mai agresive: ”război psihologic”.

În manualul armatei SUA, ”Psychological Operations”, se spune așa despre lupta psihologică împotriva inamicului: ”PSYOP reprezintă o componentă vitală a activităților diplomatice, informaționale, militare și economice ale SUA. […]

Percepția potențialilor adversari asupra capacităților militare ale SUA este fundamentală pentru descurajarea strategică. Eficiența descurajării strategice depinde de capacitatea SUA de a influența percepțiile celorlalți. […]

În cadrul PSYOP sunt sunt livrate informații specifice, atât pe timp de pace cât și pe perioada conflictelor cu scopul de a influența.

Atunci când sunt ultilizate corespunzător, PSYOP pot salva vieți, atât în rândul forțelor noastre, cât și în rândul forțelor advere, prin reducerea voinței de luptă a inamicului.

Prin scăderea moralului adversarului PSYOP pot descuraja, de asemenea, acțiunile agresive și pot crea dizidență și nemulțumiri în rândurile acestului, ceea ce va duce, în cele din urmă, la depunerea armelor. PSYOP oferă comandantului mijloacele de a utiliza o capacitate de neletală pe parcursul unei game largi de operațiuni militare.”

În manualele armatei SUA referitoare la operațiunile psihologice (le găsiți cu ușurință cautând după cuvintele-cheie ”PSYOP manual”) veți găsi multe informații despre felul în care armata americană desfășoară operațiunile de influențare psihologică a adversarilor, atât pe timp de pace cât și pe perioadele de desfășurare ale conflictelor.

Dar acolo nu veți găsi prea multe informații despre o formă ”exotică” de operațiune psihologică. Este vorba despre folosirea unei anumite slăbiciuni a adversarului, pentru a îl demoraliza. Iar această slăbiciune poartă numele de credință în tot soiul de superstiții.

Exploatarea superstițiilor în  războiul psihologic

Ați remarcat că am revenit la sintagma ”război psihologic”. Am avut un motiv pentru asta. De fapt, subtitlul de mai sus este titlul unui document (The Exploitation of Superstitions for Purposes of Psychological Warfare) elaborat în 1950, de către corporația RAND, în vremea în care cuvântul război nu avea rezonanțe atât de negative.

La vremea elaborării acestui document nu exista o abordare teoretică sistematică a modului în care superstițiile adversarului ar putea fi folosite în cadrul războiului psihologic. Totuși, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, părțile aflate în conflict au exploatat superstițiile.

”În timpul campaniei de pe frontul de vest, din 1940, germanii au trimis agenți deghizați în astrologi pe teritoriul francez, cu misiunea de a slăbi moralul populației prin răspândirea în rândul femeilor de horoscoape care arătau că soții lor vor avea o soartă groaznică. Tot germanii au folosit aparate de proiecție pentru a proiecta imagini pe nori. În Statele Unite, FBI a deschis dosare împotriva unor astrologi suspectați de a fi agenți ai Axei, iar cinci dintre aceștia au fost arestați.”, se arată în documentul RAND.

Goebbles, șeful propagandei naziste, nota în jurnalul sau, în anul 1942, pe 28 aprilie: ”Brendt a realizat un plan pentru acțiuni de propagandă ocultistă. Cu siguranță acesta va da rezultate. Americanii și englezii sunt foarte sensibili la acest tip de propagandă. Prin urmare ne vom îndrepta atenția către profețiile oculte. Obligatoriu va fi citat și Nostradamus”.

Metode similare foloseau și aliații. Iată ce nota același Goebbels în jurnalul său, pe 16 martie 1942:

”Inamicul folosește horoscoape sub forma de fițuici lansate din avioane, în care se profețește un viitor înfricoșător pentru poporul german. Dar știm și noi câte ceva despre asta. Distribuim contra-horoscoape, mai ales în zonele ocupate.” Aliații au lansat și alt tip de operațiuni psihologice, în care erau exploatate superstițiile locale.

De exemplu, Jasper Maskelyne, faimosul magician britanic, cel care reușise să păcălească pe bombardierele germane construind o replică a portului din Alexandria, a desfășurat operațiuni ce țin de războiul psihologic imediat după debaracarea în Sicilia.

Aici a folosit un soi de sperietoare înaltă de patru metri, care scotea sunete stranii și emitea flash-uri luminoase.

Echipele lui Maskelyne se deplasau înaintea trupelor și activau sperietoarea în apropierea satelor siciliene. Țăranii care vedeau această ciudată apariție erau convinși că însuși Diavolul mărșăluiște alături de forțele britanice…

Așa cum își amintește Maskelyne, rezultatele au fost de-a dreptul spectaculoase: ”Țăranii au început să refuze sa îi mai ajute pe germanii aflați în retragere […] În loc să aștepte sosirea trupelor noastre, bieții oameni au început să plece, congestionând drumurile pe care se deplasau trupele motorizate germane. Relațiile dintre tanchiștii germani și refugiați se inflamau adesea. Ceea ce începuse ca o glumă a devenit curând o armă foarte ascuțită aflată în mâinile noastre, cu care i-am lovit pe germani, chiar dacă doar indirect, timp de câteva săptămâni critice.”

Documentul Rand arată că în orice țară din lume există superstiții care pot fi exploatate pentru operațiuni psihologice, dar este necesară o analiză specifică pentru fiecare caz în parte.

Această analiză ar trebui să răspundă, în principiu, câtorva întrebări. Ce superstiții sunt mai adaptate pentru a fi folosite în operațiunile psihologice asupra populației vizate? Care sunt superstițiile răspândite în rândul civililor sau în rândul militarilor? Ce superstiții sunt larg răspândite în rândul elitei?

La aceste întrebări se poate răspunde, pe lângă studiile sociologice specifice asupra diferitelor grupe de populație, și prin analizarea folclorului local.

Citește mai mult: Știintă și Tehnică

 

Cunoaşte Lumea --> Prima pagină