Arhivele transcendente. Sfinxul din Bucegi

Cercetătorul peruan Daniel Ruzo, în 1968, le spunea „oficialilor” noștri care-l însoțeau pe platoul Bucegilor că ochii Sfinxului n-au fost făcuți la întâmplare și că direcția privirii lui trebuie pusă în legătură cu o credință străveche, cu un mit, cu o concepție sau cu o idee greu de deslușit încă.

Savantul peruan atrăgea atenția cercetătorilor noștri că toate formele de pe platoul Bucegilor, nu sunt fără noimă, că nu pot fi rezultatul unor fenomene climatice (îngheț-dezgheț, ploi și eroziuni), căci nu roca în sine poate spune mai mult că este gresie, cuarțit, gnais etc, ci că acele forme nu sunt acolo întâmplător, decât că ele sunt modelate nu de eroziune, ci de o credință, de un mit și de o concepție pe care încă nu am deslușit-o.

El, Sfinxul, este de gen feminin, înfățișează o femeie și el întruchipează chipul primordial al Zeiței Mamă a Pământului. Eminescu însuși ne spune acest lucru, în poemul său „Epigonii” despre Sfinx: „… Sfinx pătrunsă de-nțeles / Stă și azi în fața lumii o enigmă nesplicată…” (Sfinxul este de genul feminin).

Același lucru îl spune și părintele paleomitologiei române, Nicolae Densușianu, în „Dacia preistorică”, vorbind despre stâncile misterioase numite în popor babe: „Una dintre aceste figuri, contemplată cu toată atenția, se pare a ne spune că ea a înfățișat odată și simulacrul gigantic al unei zeități feminine”. (op. cit. pg. 276 ).

În toate comentariile sale din „Dacia preistorică”, Densușianu nu pomenește niciodată de Sfinx, ci numai de Babe, așa cum le numeau și ghizii săi, care-l conduceau pe platoul Bucegilor.

Numele de Sfinx este un toponim dat de intelectualii români de la începutul secolului al XX-lea, împătimiți montaniarzi (unii au și scris despre fascinanta „vrajă” a Bucegilor) care, prin asemănarea evidentă cu Sfinxul egiptean de la Gizeh, i-au dat acest nume.

Autohtonii au numit megalitul Babă, ca și celelalte Babe, toate fiind în relație directă cu megalitul Omul: exista în platoul sacru al Bucegilor cuplul primordial: Omul Primordial și Zeița Mamă a Pământului în acea Facere inițială, când s-a săvârșit Hierogamia Primordială: Uranus (Cerul) cu Zeița Mamă a Pământului (Gaia, Ge, Geea).

Probabil putea să se numească Baba Mare, un nume preluat de altă Babă, după ce aceasta a fost numită Sfinx.

Ceea ce poartă pe cap Sfinxul pare o adevărată „coroană”, care încununa și capul unor Mari Zeițe, ca Rhea, Hera sau Juno, în reprezentările acestora pe monumentele antice: acea „coroană” era semnul identificării Marii Zeițe Mamă a Zeilor, cea mai mare divinitate a Pământului.

Aceste mari divinități erau reprezentate cu acest tip de coroană de pe care descinde un văl sau o „probodă” ori broboadă, ale cărei capete coboară în față și pe umeri. Și azi la români, după milenii petrecute, femeile mai poartă pe capul lor podoabă de acest fel: o „propodă” (vezi Romanați, Vâlcea, Ialomița etc).

Principala funcție a Sfinxului pare să fie de călăuză. Ar fi fost Marea Zeiță Călăuzitoare, Salvatoarea, a cărei privire conduce spre Centrul Suprem, spre Cardines mundi, spre Întreita Coloană a Cerului, locul unde, după tradițiile antehomerice, se putea câștiga nemurirea și accesul la Cer (loc ce se atribuia în vremurile hyperboreene și insulei Albe  – ori insula Leuke, ori insula Preafericiților – locul unde puțini muritori puteau ajunge trecând pragul inițierii spre tărâmul celor Nemuritori).

În tradițiile vechi ale Egiptului și Greciei antice, Sfinxul era, așadar, reprezentat cu chip de femeie, în acest sens Edouard Schuré, în cartea sa „Marii inițiați”, vorbește de acest semn distinctiv al vechiului Egipt: „Cei mai vechi reprezentanți ai religiei omenirii au sculptat această imagine a naturii, neînfricat și înfricoșător în misterul său de nepătruns. Un cap de om iese dintr-un trup puternic de taur, cu ghiare de leu și aripi de vultur de-a lungul coastelor. Este Isis cea pământeană, natura însăși în unitatea vie a regnurilor ei. Căci acești preoți străvechi știau deja și făceau cunoscut că, în marea revoluție, natura omenească s-a ridicat din natura animală. În această alcătuire de taur, leu, vultur și om, sunt surprinse și cele patru animale din viziunea proorocului Ezechiel, reprezentând patru elemente care constituie microcosmosul și macrocosmosul: apa, pământul, aerul, focul. Acești inițiați vor ști înaintea lui Oedip că dezlegarea enigmei sfinxului este omul, microcosmosul, agent divin, care include în sine toate elementele și toate forțele naturii” (op. cit. pg. 94-95).

Este firesc să ne punem întrebarea: care este vârsta Sfinxului? Într-o înscripție a dinastiei a patra se menționează sfinxul ca un monument venit din negura timpurilor, care fusese găsit din întâmplare de un faraon din acea dinastie, îngropat în nisipul deșertului.

Or, a patra dinastie ne duce cu 4.000 de ani î.e.n. (vezi detalii în Fr. Lenormant, „Istoria Orientului”, vol. II). Atunci când au trăit cei care au montat monumentul acolo?

Unii egiptologi din veacul al XX-lea afirmă că, la origini, Capul Sfinxului ar fi avut un alt aspect și alte dimensiuni, și că ar fi fost modificat ulterior, chiar în mai multe rânduri!

Așadar Sfinxul de la Gizeh este realizat de o civilizație de dinaintea dinastiilor faraonice din Egipt (înaintea lor au fost dinastiile divine ale Egiptului) care au lăsat ca martor Sfinxul de la Gizeh care, în criptograma lui vrea să vorbească de un mod de rezolvare a marii probleme a omului: cine suntem, de unde venim și încotro ne îndreptăm?

Și Sfinxul de la Gizeh, și Sfinxul de la Babele reprezintă istoria primordială a omenirii scrisă pe pagini de piatră. Din această perspectivă a existenței lor reale într-un timp și un spațiu mitic primordial, încăpățânarea unora de a privi această realitate a Pietrei ca pe un fenomen de eroziune, este un eșec cu urmări nefaste în planul cunoașterii.

Că este vorba de un mesaj scris în piatră, observăm imediat ce facem înconjurul monumentului, întrucât chipul i se transformă radical, în mai multe rânduri. Fără îndoială că fiecare din aceste chipuri – acum desfigurate – a avut un anumit rost simbolic, greu de recunoscut din cauza alterării stâncii.

Cu toate acestea, se distinge clar că întregul monolit dezvăluie un ansamblu alcătuit din trei părți distinct – din nou o triadă, care a reprezentat odinioară trei capete uriașe împreunate, cu privirea în direcții diferite.

Este Marea Mamă divină ce apare ca Forță Vitală Universală ce se manifestă, iar această Forță este Principiul spiritual exprimat sub o formă feminină. Aceste fețe diferite ale Divinității presupun o gândire cosmocentrică incluzând, într-o viziune unitară, micro și macrocosmosul.

Ea este Conștiința Totalității manifestate. Acest principiu exprimat sub o formă feminină este personificat mai târziu în Tripla Hekate, zeița cu trei capete, cu trei înfățișări simultane: în cer ea este Selene (Luna), pe pământ Artemis (Diana), iar în infern este Persephone. Această manifestare triformă a lumii are și o corespondență macrocosmică pe bolta cerească fiind, după mitografii romani, constelațiile Cal, Câine, Leu.

În multe din reprezentările zeiței triformis Hekate, aceasta ține în mâinile sale o cheie, semn al puterii sale inițiatice, al unei divinități ce patrona anumite misterii (Zeul Ianus, divinitate primordială care stăpânea cele două chei cu care era configurat, stăpân al tainelor absolute). Simbolul cheii pe care o poseda se exercita ca zeiță a răspântiilor, răspunzătoare de opțiunile în alegerea drumului de urmat.

Marea Mamă divină, reprezentare a Forței Vitale Universale, care avea și Cheia Călăuzei fiilor ei spre pragurile tainice: cer sau lume subpământeană, era configurată pe platoul Babelor de Sfinx, cu cele trei capete ale sale, care revelau tripla ei putere, așa cum la mitografii greci era reprezentată de Triples Hekate. Mihail Sadoveanu, în opera sa „Creanga de aur”, intuiește același principiu feminin în reprezentarea Sfinxului: „leul uriaș de piatră, cu cap de muiere”.

Constanin 7 Giurginca, „Arhivele Transcendente – O peregrinare prin geografia sacră a pământului românesc”, Editura Universității „Titu Maiorescu”, București, 2020 (Fragment)

Sursa: CERTITUDINEA nr.99

Cunoaşte Lumea --> Prima pagină