Arhitectura de tip Brutalist (FOTO)

Noul brutalism nu este doar un stil arhitectural; este, de asemenea, o abordare filozofică a designului arhitectural, o străduință de a crea clădiri simple, oneste și funcționale, care să se adapteze scopului, locuitorilor și locației acestora.

Din punct de vedere stilistic, brutalismul este un limbaj de design strict, modernist, despre care s-a spus că este o reacție la arhitectura anilor 1940, din care mare parte a fost caracterizată de o nostalgie retrospectivă.

Clădirile brutaliste sunt de obicei construite cu elemente modulare repetate reprezentând zone funcționale specifice, distinct articulate și grupate într-un întreg unit.

Adesea, se pune accent pe expresiile grafice în cotele exterioare și în planul arhitectural al întregului șantier în ceea ce privește principalele funcții și fluxuri de oameni ale clădirilor.

Clădirile pot folosi materiale precum beton, cărămidă, sticlă, oțel, cherestea, piatră brută și gabioane, printre altele.

Cu toate acestea, datorită costului său scăzut, betonul brut este adesea folosit și lăsat să dezvăluie natura de bază a construcției sale, cu suprafețe aspre cu „cofraje” din lemn produse atunci când formele au fost turnate in situ.

O temă comună în proiectele brutaliste este expunerea lucrărilor interioare ale clădirii – de la structura și serviciile lor până la utilizarea lor umană – în exteriorul clădirii.

Brutalismul ca filozofie arhitecturală a fost adesea asociat cu o ideologie utopică socialistă, care tindea să fie susținută de designerii săi.

Acest stil a avut o poziție puternică în arhitectura țărilor comuniste europene de la mijlocul anilor 1960 până la sfârșitul anilor 1980 (Bulgaria, Cehoslovacia, Germania de Est, URSS, Iugoslavia).

Multe dintre aspectele definitorii ale stilului au fost atenuate în clădirile mai noi, fațadele din beton fiind adesea sablate pentru a crea o suprafață asemănătoare pietrei, acoperită cu stuc sau compusă din elemente prefabricate cu model.

Câteva clădiri brutaliste din Regatul Unit au primit statutul istoric și altele, cum ar fi clădirea Pirelli din New Haven’s Long Wharf și Gillespie, Kidd & Coia’s St. Peter’s Seminary, numit de sondajul revistei Prospect asupra arhitecților ca fiind cea mai mare clădire de după război din Scoția, a făcut obiectul unor campanii de conservare.

Foto facebook, wikipedia

Cunoaşte Lumea --> Prima pagină