Apostol Arsache – primul ministru de externe al României unite (22 ianuarie – 24 iunie 1862)

Posted on 24 ianuarie 2022 by Marin Teodora in Cunoaște România, Dezvăluiri, Istorie // 0 Comments

Primul ministru al Afacerilor Străine al României unite a fost Apostol Arsache, în funcție în perioada 22 ianuarie 1862 – 24 iunie 1862. După asasinarea prim ministrului Barbu Catargiu, a îndeplinit interimar și această înaltă funcție, între 8-23 iunie 1862.

Apostol Arsache a fost și rămâne o personalitate importantă a României, iar datorită originilor sale aromâne și/sau grecești, figura sa este semnificativă deopotrivă în Grecia, unde este cunoscut ca Apostolos Arsakis.

Acesta s-a născut în anul Revoluției Franceze, 1789, în localitatea Përmeti, Regiunea Gjirokastër, din Albania de astăzi, pe atunci în Imperiul Otoman.

La 1800, familia s-a mutat la Viena, iar tânărul Apostol a urmat studii de medicină în Germania, la Universitatea din Halle.

Aici a și obținut în 1812 doctoratul în medicină, cu teza „De piscium cerebro et medulla spinali” („Despre creierul și măduva spinării peștilor”), aceasta fiind cea dintâi lucrare românească de anatomie comparată.

S-a stabilit în Țara Românească în 1814 și a lucrat ca medic la spitalele Pantelimon și Colțea din București.

În baza competenței profesionale și a rezultatelor obținute în domeniul medical, a devenit medic comunal al capitalei și consilier al domnilor munteni, iar în timpul domnitorului Alexandru Ghica (1834 – 1842), a fost chiar titularul Secretariatului Statului și ministru al Afacerilor Străine, între 24 aprilie 1835 și 13 mai 1837.

În plan politic, a susținut Revoluția de la 1848 și idealurile unioniste, votând pentru alegerea ca domnitor a lui Alexandru Ioan Cuza, la 24 ianuarie 1859.

Apostol Arsache a fost numit din nou ministrul Afacerilor Străine al Țării Românești, deținând acest portofoliu între 30 aprilie 1861 și 21 ianuarie 1862.

A devenit membru în primul Guvern al României unite, în cabinetul condus de Barbu Catargiu, fiind astfel primul ministru al Afacerilor Străine al României unite, la 22 ianuarie 1862!

Numele lui Apostol Arsache se leagă astfel indisolubil de istoria instituțională a Ministerului Afacerilor Externe, în mandatul său realizându-se și reorganizarea ministerului pe baze moderne, prin unificarea celor două departamente de externe ale Munteniei și Moldovei, printre măsurile generale de unificare și modernizare a statului și a societății românești.

Prin Decretul Domnesc nr. 168 din 27 iulie 1862 semnat de Alexandru Ioan Cuza, se prevedea înființarea următoarelor secții ale ministerului: Cancelarie, Afaceri Consulare, Politic, Contencios, Publicații Oficiale.

Apariţia instituţiei care avea ca principal obiectiv reglementarea legăturilor externe ale tânărului stat a impulsionat eforturile de emancipare politică şi de dobândire a unui statut internaţional, care să impună România drept stat independent şi suveran.

Înfăptuirea Unirii Principatelor a marcat o profundă schimbare în domeniul relaţiilor externe ale noului stat, iar o trăsătură esențială a politicii externe a Principatelor Unite în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza o constituie inaugurarea de acțiuni diplomatice de sine stătătoare, concretizarea unei politici externe românești, oficială și cu caracter permanent, orientată în direcția realizării obiectivelor fundamentale ale națiunii române.

O altă caracteristică esenţială a politicii externe româneşti în această perioadă a reprezentat-o politica faptului împlinit, al cărei debut a constituit-o, de altfel, dubla alegere a Domnitorului Cuza.

Principalele obiective urmărite au fost: desăvârşirea Unirii Principatelor sub dublul său aspect, primul legat de recunoaşterea de către Europa a dublei alegeri, celălalt de acceptarea de către Poartă şi puterile garante a unirii depline în plan politic şi administrativ, apărarea şi consolidarea autonomiei ţării, încheierea de tratate şi convenţii direct cu alte state, înfiinţarea de agenţii diplomatice proprii.

Așa cum am menționat, după asasinarea prim-ministrului Barbu Catargiu, Apostol Arsache a îndeplinit interimar și această funcție, între 8-23 iunie 1862, retrăgându-se ulterior din politică.

A fost unul dintre marii filantropi români, construind școli și spitale în România, Imperiul Otoman și Grecia.

În 1850, Apostol Arsache a finanțat înființarea primei instituții de învățământ pentru femei din Atena, capitala Greciei, numită Arsakeio sau Arsakeion, după numele său.