Alain DELON: „Încotro se rostogolește această lume scrântită, sărită de pe axul firescului și normalității?”

În luna mai a anului trecut, Academia Franceză de Film i-a acordat actorului Alain Delon, ajuns la vârsta de 83 de ani, premiul Palme D’or pentru întreaga carieră, nominalizându-l în acest sens.

A fost o premiere cu „hurducături”, în sensul că s-a izbit de o opoziție internațională dură din partea „corectitudinii politice”.

O petiție, semnată de peste 13.000 de „apărători ai drepturilor omului” din SUA, având-o în frunte pe Melissa Silverstein, solicita imperativ și agresiv Academiei să nu-i acorde acest onorant premiu, motivând că Alain Delon a avut comentarii jignitoare despre femei, i-a calificat pe homosexuali ca fiind „contra naturii”,  s-a opus ca familiile formate din homosexuali să aibă drept de adopție a copiilor și și-a exprimat simpatia față de lideri de extrema dreaptă.

Aceștia au afirmat că actorul ar fi fost de-a lungul întregii sale vieți „rasist, sexist și antiprogresist”.

Înainte de ceremonia propriu-zisă, în plin scandal mediatic, Alain Delon a fost intervievat de televiziunea italiană RAI 3 în legătură cu acest subiect. Declarațiile lui de atunci sunt mai actuale ca oricând:

„Eu nu prea mai am de stat mult pe-aici. Am avut o viață lungă și extraordinar de frumoasă, într-o lume care măcar pretindea că e normală la cap. Am avut femei frumoase, mâncare bună, prieteni de calitate.

Și glorie cât cuprinde. Nu că mi-o doream neapărat, dar asta mi-a adus dragostea și prețuirea oamenilor, care nu poate fi cuantificată. În consecință, transmit Academiei că poate să dea curs petiției, acest trofeu mă interesează foarte puțin spre deloc.

Mă interesează însă, chiar mă îngrijorează enorm, încotro se rostogolește această lume scrântită, sărită de pe axul firescului și normalității. Aceasta țară (Franța, n.r.) a generat și a cunoscut pe propria piele ororile unui iacobinism robespierian.

Practic, atunci francezii au încetat să mai fie o națiune măreață, pe placul lui Dumnezeu. Chiar și amicul meu, Gerard (Depardieu – n.r.), a tulit-o în Rusia din două motive: în primul rând să nu-i mai ia fiscul globalist din banii câștigați cu atâta trudă, cu eforturi anti-bahice considerabile și sudoarea nasului său celebru; în al doilea rând nu mai putea cu «corecții»!

Ajunsese la un moment dat să se plângă că în toată echipa de filmare nu mai are decât doi francezi, și ăia pe la cabluri și lumini. «Cum naiba – mă întreba – să faci filme despre celți și galii antici cu Hamid și Abdullah?». M-aș fi dus și eu după el, sincer, dar nu-mi priește clima, eu sunt mai sensibil decât el…

Deci, să ia premiul cine vrea, dar vă rog, cu cuvintele marelui Hasek: «Oameni, fiți vigilenți, vi se trage preșul de sub picioare, vi se ia și ultimul drept la a fi natură umană îndumnezeită! Doar nu am înnebunit chiar cu toții ca să „luăm lumină” tocmai din SUA, țară a lui Antihrist, căzută ireversibil în hăul corectitudinii politice și al relativismului moral».

Spre onoarea ei, Academia Franceză de Film nu s-a lăsat intimidată, ci și-a menținut hotărârea de a-i acorda actorului trofeul Palme d’Or. „Noi nu-i acordăm lui Alain Delon premiul Nobel pentru Pace”, a spus Thierry Fremaux, directorul artistic al festivalui.

„Noi îl omagiem pe Alain Delon ca artist, plătim un tribut pentru realizările sale în industria filmului, care nu au absolut nicio legătură cu opiniile sale politice sau cu legătura de prietenie pe care a avut-o cu Jean-Marie Le Pen […].

Delon este liber să aibă orice opinie dorește, chiar dacă eu nu sunt de acord cu credințele domniei sale”, a mai spus el, adăugând că Festivalul de Film de la Cannes promovează libertatea de expresie.

„Decât să se ocupe de premiul lui Alain Delon, reclamantele ar face mai bine, în țara lor, să scrie mai multe petiții privind încălzirea globală, în privința căreia președintele Trump și-a exprimat scepticismul”.

Text preluat din bilunarul CERTITUDINEA 

Cunoaşte Lumea --> Prima pagină