Adevărul despre vitejia românilor. Ce spuneau străinii de acum 500 de ani despre curajul strămoșilor noștri pe câmpul de luptă!
Vitejia legendară a românilor a fost prezentată de istoriografia și cinematografia din perioada comunistă. Dincolo de istoria propagandistă, există mărturii în special ale cronicarilor străini despre felul în care se comportau românii la război de-a lungul timpului.
De-a lungul timpurilor, ținuturile carpato-danubiano-pontice au fost, cu mici pauze, un adevărat câmp de luptă. Aflate într-o poziție strategică în nordul Balcanilor și la întretăierea marilor drumuri comerciale ce legau nordul de sud și estul de vest, principatele și formațiunile statale românești au fost în permanență amenințate de vecini puternici și mari imperii.
Fie se aflau în drumul otomanilor către vest, fie erau râvnite de puternicele regate ale Poloniei și Ungariei pentru resursele importante aflate pe teritoriul lor, Moldova și Țara Românească au dus o continuă luptă pentru menținerea independenței sau măcar a integrității teritoriale.
Despre cum se comportau valahii pe câmpul de luptă au scris numeroși călători sau diplomați străini participanți sau simpli martori a războaielor care au înroșit Balcanii în Evul Mediu.
Vlahii, ucigașii de vikingi
Printre primele mențiuni ale vlahilor de la începuturile Evului Mediu sunt de origine scandinavă. Culmea, vlahii sunt atestați ca o populație războinică chiar de către temuții vikingi.
Mai precis, prima dintre aceste atestări este semnalată pe o piatră comemorativă de pe insula Gotland, din localitatea Sjonhem.
Pe această piatră din secolul al XI-lea, adică încă în perioada de glorie a epocii vikinge în estul Europei, se pomenește că varegul Rodfos, probabil o căpetenie vikingă, a fost omorât de „blakumen în timpul călătoriei în străinătate„.
Cel mai probabil evenimentul a avut loc la răsărit de Carpați, într-o confruntare cu comunitățile vlahilor din zona de astăzi Moldovei. Este cunoscut faptul că vikingii suedezi au călătorit până în zona Mării Negre.
„Etnonimul blakumen reprezintă, potrivit părerii aproape unanime a specialiștilor, o formă scandinavă a numelui vlahilor.
Dat fiind că drumul obișnuit al varegilor de pe coastele baltice către Constantinopol trecea de-a lungul litoralului moldovenesc al Mării Negre, este firesc să admitem că românii întâlniți de Rodfos erau cei ce locuiau la răsărit de arcul carpatic”, arată reputatul academician Victor Spinei în lucrarea sa „Moldova în secolele XI-XIV”.
A ucide o căpetenie vikingă, precizează istoricii, însoțită mereu de războinici printre care și temuții berserkeri, era o ispravă la care puțini se încumetau.
Vlahii de la începutul Evului Mediu, contrar unei imagini idilice încetățenite, de agricultori și păstori, așa cum îi arată vechile izvoare, aveau preocupări deosebit de războinice, fiind mai degrabă mercenari, implicați în conflictele dintre ruși, vikingi, popoare ale stepei și bizantini.
Un alt document scandinav, mai precis este vorba de o poveste „Saga lui Eymund”, îi prezintă pe vlahi în aceeași postură, de războinici care sunt luați ca mercenari într-un conflict dintre doi vikingi stăpâni ai teritoriilor kievene și rusești.
Puterea militară a vlahilor era apreciată odată ce au fost implicați într-un conflict între două tabere, cu o puternică tradiție războinică.
Mai precis este vorba de luptele dintre Burizleif, cunoscut în tinuturile rusești drept Sviatopolk și Iarizleif sau Iaroslav. Acesta din urmă avea în componența armatei și vlahi, numiți blakumen, dar și pecenegi.
Totodată, vlahii sunt pomeniți și alte izvoare, precum cel scris de Ottokar de Styria, în care sunt prezentați ca războinici și mercenari implicați în luptele din Balcani.
Moldovenii lui Ștefan cel Mare, războinici de temut
Vitejia românilor pe câmpul de luptă a devenit legendară, însă în timpul marilor voievozi războinici, precum Mircea cel Bătrân sau Ștefan cel Mare.
Chiar și în timpul lui Alexandru cel Bun, cunoscut mai mult ca un bun administrator, curajul oștenilor moldoveni și priceperea acestora în război sunt lăudate cu prilejul luptelor polonilor cu teutonii la Grunwald(1410) și Marienburg( 1422).
O forță impresionantă de cavaleri teutoni, adevărați specialiști ai războiului, a fost distrusă de un detașament moldovenesc de cavalerie ușoară, lucru care arată o pricepere deosebită în arta războiului.
Citește mai mult: Fluierul
Cunoaşte Lumea --> Prima pagină
Adauga un comentariu