Acad. Ioan-Aurel Pop, Preşedintele Academiei Române: „Ca să fie « stâncă », neamul are nevoie de demnitate și de onoare”

Art-Emis.ro: Cunoscător al tarelor, dar, mai cu seamă al valorilor naţionale, acad. Ioan-Aurel Pop este românul care glăsuieşte despre trădările şi vânzările ale căror ţinte vii am fost şi suntem, care înţelege profunzimile şi potenţialul extraordinar al Neamului Românesc. Din pledoaria academicianului Ioan-Aurel Pop răzbate mesajul spiritului lucid al capetelor luminate ce-şi iubesc Ţara şi Neamul, aflate în postura de „Drumeţi în calea lupilor”. În cele ce urmează, vă supunem atenţiei o succintă analiză a situaţiei în care se află poporul român după trecerea unui veac de la Unirea cea Mare. Nu mai suntem uniţi ca cei de atunci, nu ne mai iubim unii pe alţii şi ne-am pierdut încrederea în noi înşine, uitând că de-a lungul întregii noastre istorii ne-am aflat strajă la intersecţia intereselor marilor puteri. Suntem şi am fost „Ne-am părăsit la răscrucea furtunilor care bat aici din veac în veac şi vor bate totdeauna în aceste locuri de ispititor belşug şi de trecere a oştilor… Apţi pentru cea mai înaltă civilizaţie şi siliţi de a trăi de la o bejenie la alta. Oricare alţii s-ar fi risipit în lume… Noi am rămas. Cu sabia în mână de strajă la toate zările, iar, când s-a frânt o clipă, ca să se lege din nou, tainic, oţelul, am întins brutalităţii arma subţire a inteligenţei noastre. Şi, iată, suntem tot acasă”. (Nicolae Iorga). De aproape trei decenii asistăm nepăsători la distrugerea economiei naţionale prin minciună şi jaf. A sosit momentul să spunem „Ajunge ! Nu mai vrem să fim slugile altora ! Ne vrem copiii şi părinţii „acasă !”. Ne vrem Ţara înapoi! Depinde numai de noi dacă vom ştii să ne alegem drept căpetenii, nu jefuitori şi trădători de ţară, ci patrioţi merituoşi, demni şi de onoare! (Ion Măldărescu)

„Identitatea românească este felul de a te simți român. Avem nevoie de identitate națională ca să nu fim ai nimănui”.

De mii de ani trăiesc oameni la Dunăre și la Carpați, pe Olt și pe Mureș, pe Siret și pe Nistru, și asemenea oameni, chiar dacă s-au perindat mereu, nu au lăsat vreodată acest pământ nelocuit și nechivernisit. De peste o mie de ani, românii s-au aflat, alături de alții, între truditorii gliei de pe aceste locuri. Nu este de prisos să le cunoaștem originile, taina limbii vorbite, credințele, dorurile și jalea, nuntirile și prohodurile, trecerile și petrecerile. Așa, vom înțelege mai bine, poate, de ce „lacul codrilor albastru” este încărcat de „nuferi galbeni”, sau cum au reușit arhitecții de la 1.500 să facă minunea de Mănăstire a Argeșului, înveșnicită, în credința populară, prin sacrificiul Anei și al Meșterului Manole, sau cum ajunge un om matur ca Ion al Glanetașului să se închine și să sărute pământul reavăn, descoperindu-se ca la rugăciunea de dinaintea icoanei. Gesturi similare fac toți oamenii, de oriunde și de oricând, dar aura care le însoțește pe cele mai sus evocate se-arată numai la acest popor și numai pe acest pământ, semn că românii și România au un fel al lor de a fi. Secolul trecut de la Marea Unire este un bun prilej de a-i face și pe alții – prieteni, neprieteni sau indiferenți – să ne vadă, să ne cunoască și să ne înțeleagă, cu identitatea noastră de români.

Simplu spus, identitatea românească este felul de a te simți român, iar această simțire vine prin limbă, credință, origine, nume, tradiție, obicei, strai, pământ și cer etc. Avem nevoie de identitate națională ca să nu fim ai nimănui. La unele popoare, naționalitatea se confundă cu cetățenia și nu te poți bucura de nimic pe lumea asta dacă nu ai identitate națională. Toate popoarele se raportează la identitatea lor, iar unele o fac chiar în mod ostentativ, atrăgându-ți atenția că ele există, că au un mesaj de dat lumii, că nu se lasă în voia sorții. Americanii se laudă de multe ori că ei sunt universaliști și nu naționaliști. Este însă de ajuns să vezi anumite manifestări ale vieții cotidiene și să te convingi de contrariu. Astfel, circulă lozinci de genul „Buy only American!” (Cumpără numai ceea ce este american), la școală se vorbește zilnic despre „părinții patriei”, toate sărbătorile sunt americane, de la Columbus Day până la Thanksgiving etc. Polonezii se caracterizează prin Biserică și prin Chopin, sârbii prin sacrificiul de la Kossovopolje (1389), italienii prin Risorgimento etc.

Am întâlnit mereu intelectuali străini care să vorbească despre identitatea proprie, care să critice „naționalismul” altora, dar nu am întâlnit niciodată polonezi, unguri, americani, francezi ori germani care să se critice pe sine în felul în care o fac românii. În rest, identitatea popoarelor este o realitate foarte puternică astăzi, chiar și atunci când acest lucru este negat sau nu este recunoscut pe față.

Citește continuarea aici: Art-Emis.ro

Cunoaşte Lumea --> Prima pagină