Absurdistan sau uciderea viitorului

Cel de-al treilea război mondial este în plină desfășurare. Mijloacele sale sunt definitorii pentru secolul 21. Bătălia se duce pe mai multe niveluri și pe mai multe fronturi.

Subsistemele sociale, cel politic, economic, cultural, al mediului, al resurselor, al sănătății sunt subminate. Existența umană însăși este atacată.

„Pandemia”este un atac biologic fără precedent asupra fizicalității corporale, dar și asupra conștiinței umane, în general. La libertatea cognitivă care se referă la protejarea și promovarea dreptului de a gândi independent, ca individ.

Or, umanitatea este nepregătită să-i facă față.Ce înseamnă atacul biologic?

Supraveghere, control, pedeapsă biologică utilizând farmaco-terapia. Fabricarea fricii motivate devine industrie.

Cum răspundem unui atac concertat care are aparența Haosului ? Subsistemele cad ca într-un joc de domino, iar individul atacat neuropsihic și neurochimic este aproape narcotizat.

Iar din Haos prind viață structuri, valori și forme noi,  într-o ordine aparent aleatorie pentru ochiul neavizat.

Ce vedem astăzi? Televiziunile naționale furnizează în flux continuu o contabilizare a accidentelor, deceselor, jafurilor, violurilor, falimentelor, fără să propună ( ca formatoare de opinie, nu?) măcar o viziune optimistă asupra viitorului.

Frumusețea lumii și a vieții a dispărut brusc. E jenant să vorbești despre lucruri bune, frumoase, adevărate. Așa-zisul flux de „știri” este o înșiruire de fapte ale altora, care ne trăiesc propria viață.

Lumea este condusă prin comunicare. Prin hiper-comunicare, narcisism (vezi canalele you- tube, social-media, în general), megalomanie, minciună. Este adevărat, schimbările sunt dureroase. Dar acum fac apel la confuzie, paralizie socială și lipsa responsabilității față de semeni. Doar suntem în război!

Ne întrebăm dacă nu cumva omul și-a pierdut capacitatea de a distinge binele de rău, adică și-a pierdut discernământul, ca valoare spirituală fundamentală.

Am parafrazat în titlu numele unui film germano-francez lansat în anul 2008 în Anglia. Nu contează autorul, regizorul (n. r. „Absurdistan”, regia Veit Helmer).

Cuvântul în sine este de o sugestivitate profundă. Mi s-a părut că această numire corespunde, în cel mai înalt grad, realității pe care o trăim în România zilelor noastre.

Evenimentele reale le cunoaștem cu toții. Știm, sau ar trebui să știm, că prin cuvinte ne creăm propria realitate. Prin cuvinte ne creăm, noi ca societate, propriile reprezentări și percepții despre ceea ce se întâmplă.

Ne întrebăm, atunci, ce tip de realitate ni se induce prin decizii, hotărâri, ordonanțe amețitoare, prin care suntem aruncați într-un vârtej al supraviețuirii?

Ce trebuie să se nască din acest Haos al comunicării? Cui servește această sarabandă a „adevărurilor științifice” care, de fapt, nu dovedesc nimic?

Ce valori ni se propun? Ce idealuri de urmat? Ce leadership? Ce viziune asupra viitorului avem? Întrebări fără răspuns. Viața social, esența umanității, a dispărut.

Viitorul omenirii se prefigurează ca fiind unul complex, cu un ritm de schimbare amețitor, plin de riscuri și de neprevăzut. Nu ne erijăm într-o instanță care dă lecții, dar nici nu vrem să fim predicatori în pustiu.

Se vehiculează, relativ la viitor, termenul „conștientizare previzionară”. Adică a ști asupra căror aspecte să te apleci, ca decident, ce trebuie să vezi și cum să folosești informațiile pentru a obține un beneficiu.

Nu putem să ne poziționăm în ipostaza de victime reactive ale viitorului. Trebuie să știm ce ținte avem, ce strategie, ce instrumente și cum acționăm

Singurul nostru țel este să luptăm, acum, cu un virus? Nimic altceva nu contează? „Absurdistan”. Ce model de societate ni se propune? […].

Prof.dr. ROSEMARIE HAINEȘ

Sursa: CERTITUDINEA

 

Cunoaşte Lumea --> Prima pagină