Mihai Vinereanu: Dacă limba latină nu are și nu a avut articol, cum au căpătat toate limbile romanice articol hotărât?

Am văzut că limbile slave nu au articol hotărât (nici nehotărât), dar bulgara şi macedoneana au, ambele, articol hotărât şi nehotărât. S-a vorbit mult despre Sprachbund-ul (uniunea lingvistică) din Balcani. Deşi limbile balcanice provin din câteva grupuri indo-europene diferite, ele au multe caracterisitic gramaticale în comun.

Una din ele este articolul hotărât şi nehotărât, prezent în toate limbile balcanice, ceea ce presupune o perioadă mai lungă de bilingvism pentru vorbitorii unora dintre aceste limbi, având în vedere în special bulgara şi macedoneana. Anume slavii noi veniţi în Balcani au preluat articolul hotărât din proto-română prin bi-lingvism, fiind unica limbă vorbită în zonă, cu excepţia unor spaţii restrânse unde se vorbea greaca şi proto-albaneza.

Mutatis mutandis, putem considera că ceva similar s-a întâmplat şi cu vorbitorii diferitelor limbi şi dialecte din Imperiul Roman. Având în vedere că latina nu avea niciun fel de articol, iar limbile romanice au, toate, atât articol hotărâ, cât şi nehotărât, se poate presupune că unele din limbile vorbite în imperiu aveau articol hotărât, iar altele nu, dar acesta s-a răspândit peste tot în această zonă prin contact lingvistic (languages in contact).

Deşi până nu demult nu se ştia, acum ştim că atât traco-ilira, cât şi etrusca aveau articol hotărât, similar cu cel din limbile romanice moderne. Limbile celtice moderne au şi ele articol hotărât şi se poate presupune că şi limbile celtice antice aveau articol hotărât.

Romanii vorbeau de o lingua romana rustica,  considerată astăzi a fi fost limba latină vulgară sau populară, o latină simplificată folosită şi în scris până către sfârşitul mileniului I, deşi într-unul din textele târzii, scrise în această limbă, „Jurămintele de la Strassburg”, nu apare vreo urmă de articol, cu toate că în texte din aceeaşi perioadă, scrise în franceza veche sau în dialectul aragonez, există articolul hotărât.

Lingua romana rustica era o lingua franca, o limbă de comunicare, fără să fie limba maternă a nimănui, cum a fost şi lingua franca folosită în Evul Mediu, în zona mediteranei.

Lingua romana rustica era o limbă simplificată care putea fi înţeleasă de toţi vorbitorii limbilor italice care nu par să fi avut niciuna articol hotărât, cu excepţia limbii etrusce.

Aceeaşi limbă se folosea uneori şi în scris. Cu timpul însă, limba vorbită a continuat să se schimbe, ceea ce nu s-a întâmplat cu limba scrisă, care a rămas la fel, cum s-a întâmplat şi cu latina clasică care s-a folosit în scris mai bine de 1.000 de ani după ce încetase să fie vorbită.

Astfel, cel puţin în peninsula italică, lingua romana rustica, probabil o variantă mai accesibilă a limbii etrusce, a putut căpăta articolul hotărât care s-a perpetuat în limba italiană.

Se presupune că etrusca ar fi încetat să fie vorbită, încă din sec. II-I î.H, dar se pare că această presupunere este eronată, mai ales că este foarte greu de estimat când o anumită limbă antică a încetat să fie vorbită.

La est de Adriatică, influenţa acestei lingua franca de care am vorbit, a fost mult mai slabă, limba iliro-traco-dacă păstrându-se ca atare.

Pe când, în Galia şi Peninsula Iberică, articolul hotărât a existat în limbile celtice sau alte limbi locale, el putând fi influenţat de cel din limba romană rustică vorbită. Care, cum am arătat, a avut, de la un moment dat, articol hotărât, căpătat sub influenţa limbii etrusce sau a fost variantă a acesteia.

Ipoteza apariţiei articolului hotărât în limbile romanice, schiţată aici, este cât se poate de plauzibilă, urmând să fie întărită şi de alte date lingvistice.

Mihai Vinereanu

Cărțile lui Mihai Vinereanu pot fi comandate aici: DACIA ART

Text preluat din bilunarul CERTITUDINE

Cunoaşte Lumea --> Prima pagină