DAN PURIC: Inflația de ega­litate și noua poliție a gândirii

Text preluat din bilunarul CERTITUDINEA (disponibil în toată țara, în chioșcurile de ziare, sau în magazinul DACIA ART, deschis în București, pe Bv Carol I nr 40-42, peste drum de Biserica Armenească)

Pen­tru ca România să se raporteze la valorile reale, la modelele reale și falsele valori să fie îndepărtate, primul lucru care se poate face – și care este un lucru de igienă sufletească – este să măr­turisești public că suntem împinși în mod programat într-o im­postură cumplită în ceea ce privește dimen­siunea noas­tră sufletească.

Numai că, aici, astăzi lipsește curajul. Este o mare diferență între cel care cunoaște adevărul și cel care și-l asumă. La fel este o mare diferență între cei doi și cel care are curajul să îl măr­turisească. Acesta din urmă împinge lumea îna­in­te.

Poporul român cunoaște în sinea lui adevărul, dar foarte puțini și-l asumă și doar câțiva au curajul să-l și mărturisească. Atunci când piramida asta va fi răs­turnată, vom fi un popor liber și puternic.

Invitați-i aici pe cei care au făcut manualele noi de istorie a țării și să-i întrebați de ce nu au trecut numele martirilor români din închisorile comuniste, numele partizanilor români, martiri de asemenea și ei care au luptat până în ultima clipă cu arma în mână.

De ce au făcut asta și la comanda cui? Și dacă stau liniștiți cu conștiința. Știți că astăzi în școală balada Miorița nu se mai învață ca fiind o expresie adâncă a felului de a fi românesc unde seninătatea dacică în fața morții se împletește organic cu trans­figurarea creștină a ei în nunta cu Abso­lutul. Nu, copiii de astăzi sunt învățați să o traducă în termenii mutilanți ai politicii corecte.

Și ceea ce este absurd în programă intră strategia de încurajare a tânărului elev în ceea ce privește procesul de comunicare. Și atunci sunt încurajați nu să vorbească despre ținuta nobilă a ciobanului, harnic și nevi­novat, ci de drep­turile juridice ale celorlalți doi care, în fond, sunt niște oameni profund necinstiți ticăloșii obidiți.

Adi­că, copilul de mic este obișnuit nu cu idealul dintot­deauna al omenirii, ci cu dreptul juridic al jigodiei contingente, stimulate și încurajate de noua poliție a gândirii.

Nu se spune că ciobanul cel curat, cinstit și muncitor strică în fond piața celor doi, care voiau să-l omoare, ci se vorbește despre egalitatea în drep­turi, iar această inflație de ega­litate are drept scop distrugerea spiritului de discer­nământ, despre care Sfân­tul Ioan Damaschin, spunea că este unul dintre marile daruri lăsate nouă de Iisus.

Îmi aduc aminte de o glumă făcută de marele nostru matematician, Grigore Moisil, un om cu geniu și umor fantastic. Povestește cum la 14 ani s-a apucat să facă o glumă cu profesorul său de botanică și să-l întrebe: Domnule Profesor, dvs puteți face distincție între fân și paie? Profesorul a răspuns rapid: Nu!…  La care elevul Moisil a replicat: Boul da!…

Ați observat că asistăm nu la nașterea, ci la elaborarea în uzina de inginerie socială a unui alt român?

Fabri­carea unui tânăr nou, șters, mutant, care își trăiește numai clipa, într-o perpetuă agitație browniană, aceas­ta fiind întreținută ca să nu-i dea timp să gân­dească, să nu mai știe cine e.

Text preluat din bilunarul CERTITUDINEA (disponibil în toată țara, în chioșcurile de ziare, sau în magazinul DACIA ART, deschis în București, pe Bv Carol I nr 40-42, peste drum de Biserica Armenească)

Cunoaşte Lumea --> Prima pagină