Gral. Dr. MIRCEA CHELARU: Naţional-democraţia şi ideologia paneuropeană

Text preluat din bilunarul CERTITUDINEA (disponibil în toată țara, în chioșcurile de ziare, sau în magazinul DACIA ART, deschis în București, pe Bv Carol I nr 40-42, peste drum de Biserica Armenească)

„Binomul democraţie-naţionalism nu este o utopie – spunea Faust Brădescu. Este o necesitate pentru că numai în acest mod se va putea realiza un echilibru politic interior, capabil să armonizeze tendinţele anarhice ale partidelor politice”, să refacă structura socială a naţiunii şi să constituie o forţă covârşitoare în faţa atacurilor tehnologiilor globaliste.

Noua fundaţie doctrinară, morală şi înnoitoare, de profundă sorginte umanistă şi creştină, respectă individul pentru binele colectivităţii şi constituie toate elementele necesare pentru cristalizarea unei noi formule de stat apt să consolideze libertăţile deja cucerite de individ şi totodată, capabil de autogenerare continuă, evitând orice implementare de regim politic nociv fiinţei umane.

Experienţa statului de structură naţionalistă, condus de indivizi cu structură psihologică megalomană, a marcat eşecul tragic în totalitarism extrem. Majoritatea au practicat concepţia statală exclusivă în care ideea forţă a reprezentat-o supremaţia executivului personalizat de Şeful de guvern.

Idolatria statului şi a conducătorului apare ca scop în sine. Forţele politice, printr-o tehnică de dominare extrem de rafinată sunt deviate de la esenţa lor democratică şi, în numele ţelurilor naţionale lunecă în extremisme majore greu reparabile.

În asemenea structuri statale libertatea individuală şi demnitatea ca valoare şi virtute îşi pierd din importanţă în cadrul evaluării comunităţii naţionale. În această situaţie, naţional democraţia modernă oferă modelul statului naţional democrat instilat cu instituţii de protecţie şi imunizare împotriva endemelor autocratice şi totalitare.

Iată de ce naţional democraţia poate fi adoptată ca formă modernă de exprimare politică identitară în contextul naţiunilor europene.

Naţional democraţia pune la baza construcţiei sale promovarea valorilor fundamentale ale unei naţiuni, fără a încălca interesele legitime ale celorlalte naţiuni, evitând raţional orice atitudine de sfidare şi provocare voluntară.

Această abordare se explică prin nevoia de a produce o stare de conciliere inter-naţiuni prin dialogul valorilor integratoare, reunificatoare, procedând totodată, pe spaţiul întregii Europe, la asanarea reziduurilor interioare  care produc egoism colectiv, disociere şi conflictualitate.

Astfel, se presupune că prin naţional-democraţie se pot determina sensurile devenirii comune a spaţiului de umanitate european promovând loialitatea necondiţionată faţă de valoarea supremă – viaţa, credinţa în Dumnezeu, morală, adevăr şi dreptate, respectul culturilor şi construcţia respectului şi dialogului inter-confesional.

Toate aceste valori se reunesc în modelul naţional democrat menit să reconfigureze cvasitotalitatea mecanismelor instituţionale ale societăţii. Relaţia individ – comunitate – naţiune acceptă particularităţile individului de a se reprezenta pe sine direct, prin participare nemijlocită la deciziile care-l privesc.

Pe acest temei se aşează afirmaţia prin care naţional democraţia modernă tratează problemele de specific naţional şi a relaţiilor intercomunitare în termenii societăţii viitorului şi nu doar în termeni de istorie retorică sau etnicism desuet.

Nicăieri ca în acest moment nu ne sunt mai prielnice cuvintele aceluiaşi Eminescu: “În mândria naţională consistă dobitocia popoarelor ce se numesc civilizate. Eu cred că un om nu poate fi mândru decât de un merit – şi meritul presupune un liber arbitru. Însă a fi mândru de calităţile sale naturale, de poziţiunea pe care istoria ţi-a impus-o şi pe care vrând – nevrând ai trebuit s-o primeşti, a fi mândru apoi fiindcă cu mijloace colosale ajungi ţinte mari, e o dobitocie. E foarte lesne de a râde de o naţiune mică, cu mijloace mai mici, care se zbate pentru viaţă între trei imperii care-i sunt inamice naturale”.

Aceste cuvinte de acum mai bine de 130 de ani lansează poate cea mai delicată temă de meditaţie asupra noului tip de morală publică pe care trebuie să o adopte Europa şi europenii. Pentru că, a făuri viitorul nu este destul să apară doar modelul şi eventual un vector de voinţă pentru schimbare.

Este necesar ca această voinţă să fie însoţită de forţa necesară izvorâtă dintr-o nouă politică. Problema politică a Europei este o problemă de conştiinţă a propriei identităţi. Și tocmai această identitate este contestată și cariată de inepții impardonabile. Asupra acestei chestiuni vom reveni cu o lucrare viitoare.

Text preluat din bilunarul CERTITUDINEA (disponibil în toată țara, în chioșcurile de ziare, sau în magazinul DACIA ART, deschis în București, pe Bv Carol I nr 40-42, peste drum de Biserica Armenească)

 

 

Cunoaşte Lumea --> Prima pagină