Sporturile extreme ale Antichității

Una dintre cele mai bizare activități după care se dădeau în vânt bărbații din vechime era „doborârea corturilor”. Pornita dintr-o necesitate militara – atunci cand o armata invada tabara inamica, era imperios necesar ca soldatii ei să încerce să doboare corturile peste adversari, spre a-i debusola complet – ea a devenit un sport în Macedonia secolului IV i.Hr.

Pe partea militară, ea a fost folosită de oștile lui Alexandru Macedon în luptele cu afganii și indienii, din 326 i.Hr., dar falangele macedonene dobândisera deja experiență în acest sens din numeroasele „concursuri”. Miza era doborarea, din goana calului, a cât mai multor corturi, folosind doar sabia sau sulita. Într-o forma modificata, jocul este practicat încă în Pakistan si a ramas la fel de periculos ca odinioara, numerosi calareti pierzandu-si viata si numerosi cai fiind raniti.

Egiptenii aveau un sport și mai primejdios: aflați pe plute înguste, concurenții pluteau pe Nil si incercau sa-si impinga adversarii in apa cu ajutorul unor prajini lungi. O baie nu face rau nimanui, veti zice, dar ideea sportului – si principalul punct de atractie pentru miile de spectatori cam sadici, care urmareau duelurile de pe mal – era ca partidele se desfasurau in apele cele mai infestate cu crocodili. Nu-i de mirare ca majoritatea participantilor nu aveau timp sa-si inscrie in palmares prea multe victorii…

Luptele greco-romane, care ni se par azi atât de elegante, erau, pe vremuri, niște competiții letale. Chiar și Platon le practica (de altfel numele lui, Platon, e un pseudonim sportiv, însemnând „Umeri largi”, pentru că adevăratul său nume era Aristocle).

Luptătorii intrati in arena stiau prea bine ce riscuri isi asuma, intrucat nu era interzisa strangularea adversarului pana la sufocare – atletii nu erau facuti raspunzatori in fata legii daca adversarul murea in lupta. Vestit a ramas un atlet poreclit „Degete rupte”,  care își învingea adversarii rupându-le, fără milă, toate degetele – până când această practica a fost interzisa de arbitrii.

Pugilatul are o traditie milenară, dar cu siguranta ca vechii boxeri greci ar fi fost exclusi din start de la Olimpiadele moderne, pentru comportament nesportiv. Motivul? Ei isi inmuiau manusile in clei si apoi in sticla pisata si aschii ascutite de metal. Nefericitul adversar care receptiona un croseu, un upercut sau o directă cu o asemenea manusa avea toate „șansele” să nu se mai ridice de jos. (Gabriel TUDOR)

Sursa: Magazin

Cunoaşte Lumea --> Prima pagină