Bărcile trase de cai. Au fost folosite în Olanda și Marea Britanie până la apariția căilor ferate. Galerie foto

Posted on 31 octombrie 2018 by Radu Ungureanu in Istorie, Știați că // 0 Comments

Înainte ca motoarele diesel sau cele electrice să ușureze navigația pe canalele din Olanda sau Marea Britanie, bărcile și barjele erau trase de cai, mai ales în zilele în care vântul nu sufla destul de tare sau nivelul apei era foarte scăzut. Caii și, uneori, măgărițele și măgarii mergeau în fața bărcii pe drumul pietonal de lângă canal remorcând astfel ambarcațiunile pline cu mărfuri sau pasageri. Deoarece încărcătura se afla pe apă, frecare era minimă, permițând calului să tragă de cincizeci de ori mai multă greutate decât ar fi putut să tragă la o căruță. Totuși, nu în toate cazurile bărcile au fost trase de animalele de tracțiune, asta din cauza faptului că unele maluri erau proprietate privată sau locuri de pescuit unde accesul animalelor era interzis. Astfel, pentru a putea ajunge la destinație, oamenii se înhămau la rândul lor și trăgeau singuri bărcile.

Până la sfârșitul secolului al XVIII-lea, Marea Britanie a reușit să creeze căi de tracțiune dedicate de-a lungul malurilor râurilor și a canalelor, permițând înlocuirea oamenilor cu animalele. În timpul revoluției industriale din Marea Britanie, ori de câte ori trebuiau să fie transportate cantități mari de bunuri către interiorul insulei, barjele trase de cai erau puse la treabă. Din anii 1770 și până în anii 1830, Marea Britanie a trecut printr-o perioadă de dezvoltare intensă a canalelor, numită adesea „epoca de aur”. În această perioadă s-au investit sume uriașe în construcția de canale, lucru ce a făcut ca sistemul să se întindă pe o distanță de aproape 4000 mile.

În Olanda, bărcile trase de cai au început să opereze cu un secol mai devreme decât în Marea Britanie. La nivel local, acestea sunt cunoscute sub numele de trekschuit. Primul trekschuit a navigat în 1632 între Amsterdam și Haarlem și putea să transporte 30 de pasageri. Canalul a fost săpat în linie dreaptă pentru a garanta cel mai scurt traseu, dar pasagerii erau nevoiți să schimbe bărcile la jumătatea drumului. Trekschuitul a avut un asemenea succes încât ruta a fost extinsă de la Haarlem la Leiden, două decenii mai târziu.

La începutul secolului al XVIII-lea, o rețea vastă de servicii de trekschuit și feriboturi au legat toate orașele importante din provinciile de coastă din Țările de Jos. Călătoria prin trekschuit a fost fiabilă, confortabilă și ieftină, iar viteza era de aproximativ 7 kilometri pe oră.

Odată cu apariția căilor ferate, bărcile trase de cai au devenit depășite, dar continuă să supraviețuiască ca atracții turistice în multe locuri din Marea Britanie, cum ar fi Foxton, Godalming, Tiverton, Ashton-under-Lyne, Newbury și Llangollen.