Peste 63 de milioane de euro pe an ca să învățăm să fim părinți „europeni”. Scopul final: înlăturarea drepturilor parentale ale părinților asupra propriilor copii

Text preluat din bilunarul CERTITUDINEA (disponibil în toată țara, în chioșcurile de ziare, sau în magazinul DACIA ART, deschis în București, pe Bv Carol I nr 40-42, peste drum de Biserica Armenească): Ministerul Educaţiei Naţionale a lansat, la începutul lunii iunie, în dezbatere publică, proiectul „Strategia naţională de educaţie parentală 2018-2025” (SNEP). Acesta este pus în discuţie până pe 10 iulie 2018. Propunerea prevede înfiinţarea unei reţele de educatori parentali care, timp de 2 ore pe săptămână, să-i înveţe pe elevi să nu aibă „mentalităţi conservatoare” şi atitudine care „idealizează familia tradiţională”.

De asemenea, Strategia include o propunerea potrivit căreia părinţii vor urma cursuri de parenting, în cazul în care copilul parcurge un nou ciclu de învăţământ. Pentru această etapă de formare a părinţilor, MEN informează că este necesară o alocare bugetară de 295.041.105 lei în primul an, pentru 2.553.861 de părinţi.

Alianța Familiilor din România, împreună cu mai multe organizații, au reacționat prompt, arătând dedesubturile și pericolul uriaș de dezintegrare a familiei și a întregii societăți românești pe care-l conține acest „proiect” european. Acestea atrag atenția că SNEP e un document radical și fără precedent în România, care urmărește devierea cât mai rapidă de la respectarea drepturilor parentale în avantajul statului și a ideologiei seculare de creștere și educare a copiilor noștri.

De aceea, SNEP susţine că este necesară crearea unui sistem de educaţie parentală centrat pe educaţia copilului şi stimularea interesului pentru o nouă cultură familială: „A devenit o necesitate imediată crearea unui sistem de educaţie parentală, centrat nu numai pe educaţia copilului, ci şi pe îngrijirea şi protecţia acestuia, pe stimularea interesului pentru o nouă cultură familială”.

Paragraful introductiv al programului afirmă că familia română „are nevoia de un sprijin extern”, și trebuie „să se adapteze noilor ideologii și să experimenteze noi practici în relație cu copiii”. Educația parentală, adică educarea părinților de către stat, are drept scop să-i sprijine în „creșterea și educația copiilor”.

SNEP deplânge, în mod explicit, mentalitatea conservatoare a părinților României privind creșterea și dezvoltarea copiilor, ceea ce impune modificarea acesteia: „Deseori, noile ideologii promovate în special în domeniul protecției copilului întîlnesc mentalități conservatoare, un sistem de valori ale familiilor ce trebuie regândit în contextul unor informații noi cu privire la nevoile de dezvoltare a copiilor”. În mod negativ  e portretizată societatea română cum că „idealizează familia tradițională, pe care o consideră o formă perfectă de organizare”. SNEP dă o nouă definiție a familiei, împrumutată însă nu din cultura, tradiția ori civilizația română ori creștină, ci de la un sociolog american. „Familia, afirmă SNEP, nu este inteligibilă ca realitate obiectivă, ea este mai degrabă un produs socio-cultural, o constelație de idei, imagini și terminologii, creată și recreată permanent de practicile socio-culturale”. Conform acestei definiții, familia și căsătoria nu sunt un dat natural, istoric, o reflecție a experienței umane multimilenare și invariabile. Ea este un produs arficial, gândit de specialiștii veacului în care trăim,care își expun opiniile în amfiteatrele universităților și în jurnalele de specialitate.

SNEP urmărește, de fapt, înlăturarea drepturilor parentale ale părinților asupra propriilor copii și substituirea acestora cu autoritatea experților și a statului. Statele care sunt recomandate României ca model sunt exact cele în care societatea se află într-o profundă și ireversibilă dezintegrare morală: Spania, Italia,  Franța, Portugalia, Suedia, Norvegia. Nici o țară nu e mai bine cunsocuta României în acest sens ca Norvegia, unde experții și statul secular au lansat Legea Bunăstării Copilului în 1993, ceea ce a dat naștere monstrului cunoscut cu numele de Barnevernet. Coșmarul familiei Bodnariu, cunoscut în toată lumea, a fost generat această agenție de stat, folosită cu mult succes în demolarea familei și parentalitatii naturale.

P.S. Pentru a veni în ajutorul celor care vor să participe la dezbaterea publică privind Strategia naţională de educaţie parentală (SNEP), site-ul ActiveNews propune un model de sesizare care poate fi trimisă, până la data de 10 iulie 2018, pe adresa: dezbateripublice@edu.gov.ro

În atenția Ministerului Educației Naționale

Subsemnatul/subsemnata … , față de conținutul proiectului supus dezbaterii publice „Strategia națională de educație parentală 2018-2025”, vă rog să luați în considerare următoarele:

– Solicit ca din cuprinsul strategiei să fie eliminată orice referire care tinde să facă o judecată de valoare cu privire la preferabilitatea unei convingeri sau viziuni (de tip progresist, ideologic, în direcția „teoriei genului”) în dauna alteia (de tip conservator, creștin sau „tradiționalist”) asupra lumii, familiei sau educației.

– Art. 29 alin 6 din Constituția României recunoaște părinților dreptul fundamental de a asigura, potrivit propriilor convingeri, educația copiilor minori a căror răspundere le revine (art. 29 alin. 6 din Constituție), iar libertatea gândirii și a opiniilor, precum și libertatea credințelor religioase nu pot fi îngrădite sub nici o formă. Nimeni nu poate fi constrâns să adopte o opinie ori să adere la o credință religioasă, contrare convingerilor sale (art. 29 alin. 1 din Constituție). Art. 14 alineatul 3 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene prevede dreptul părinților de a asigura educarea și instruirea copiilor lor potrivit propriilor convingeri religioase, filosofice și pedagogice, iar art. 2 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului prevede dreptul părinților de a asigura această educație conform convingerilor lor religioase și filosofice.

– De aici rezultă obligația de neutralitate a Statului față de diferitele opțiuni, opinii și convingeri privitoare la valorile centrale ale educației și familiei; Statul și funcționarii săi nu au nici un temei prin care să se pună în poziția de a stabili ce e bine și ce e rău, ce e greșit și ce e just în materie de opțiuni tradiționaliste sau progresiste. Statul are obligația de a se abține de la a impune sau favoriza propriul său model ideologic.

– Pe ce bază își arogă Guvernul calitatea de a decreta că viziunea conservatoare sau tradiționalistă asupra familiei e rea, învechită și trebuie abandonată și că ar fi nevoie de o „nouă cultură familială”? Pe ce bază se auto-supra-situează Guvernul în poziția de a decreta că cei care avem opțiuni conservatoare sau tradiționale privind familia și educația greșim și pe ce bază își arogă dreptul de a ne „corecta”?

– Dacă nu trebuie să pornim de la „modele unice considerate ideale”, cum spune Strategia aflată în dezbatere publică pe site-ul MEN, de ce ni se impune ideea unui alt model unic considerat ideal, adică „cel nou”, ideologic, avut în vedere de Guvern?

– Impunând ca singură validă și dezirabilă o anumită opțiune (cea „înnoitoare”, „progresistă”, „diversă”, ideologică) nu obții „diversitate”, ci uniformitate; diversitatea rezultă din coexistența mai multor puncte de vedere și modele concurente în societate; și din neutralitatea Statului față de ele.

– Solicit, așadar, ca toată Strategia să fie regândită prin eliminarea oricărei presupoziții care descalifică convingerile conservatoare, creștine și „tradiționaliste” despre familie și pe cei care ni le însușim și care stabilește ca unic model valid modelul „progresist”, „divers”, în direcția ideologiei de gen, etc, cu încălcarea obligației de neutralitate a Statului.

– Solicit eliminarea oricărei prezumții implicite sau explicite că aceste cursuri de educație parentală ar trebui să fie obligatorii pentru părinți. Reeducarea părinților după un model ideologic impus de Stat e o caracteristică a societăților totalitare, societăți care au în cea mai înaltă măsură tendința de a interveni în toate domeniile vieții private, inclusiv asupra conștiințelor oamenilor.

– Solicit eliminarea asumării de către Stat a rolului de supra-educator și a oricăror intenții de a promova vreo concepție sau viziune despre lume în dauna alteia, fie că vorbim despre diversitate, fie că vorbim despre „revizuirea” (!) stilurilor parentale din perspectiva relaționării cu copiii și înlăturării „stereotipiilor de gen” (?!).

– Statul nu are dreptul de a ne impune opiniile sale, ci obligația de a le respecta și sluji pe ale noastre.

În concluzie, solicit eliminarea din proiectul de strategie a ideii că ar trebui promovate „noile ideologii în domeniul protecției copilului” și că ar trebui eliminate „mentalitățile conservatoare”, ori că ar trebui „regândit un sistem de valori ale familiilor”. Sau decretarea ca fiind anacronică a opțiunii atașamentului față de „valorile care s-au transmis tradițional și pe care le consideră ca fundamentând modele valide de relaționare intrafamilială”. De asemenea, solicit eliminarea ideii că ar fi nevoie de „stimularea interesului pentru o nouă cultură familială”; solicit eliminarea ideii că aceste cursuri ar trebui să fie obligatorii pentru părinți; solicit renunțarea la „promovarea diversității” – diversitatea se obține lăsând libere opțiunile diverse și liber asumate ale oamenilor, nu impunând un model unic ca valid, fie el și „divers”. Solicit, în sfârșit, eliminarea oricărei idei, prezumții și forme de acțiune care aduc atingere libertății de conștiință, libertății religioase și care reprezintă o imixtiune în viața privată a individului; și solicit renunțarea la „revizuirea stilurilor parentale din perspectiva relaționării cu copiii și înlăturării stereotipiilor de gen”.

Sau, și mai bine, solicit retragerea completă a Strategiei de educație parentală și regândirea acesteia în conformitate cu principiul neutralității Statului, cu toate punctele de mai sus, și cu ethosul și valorile acestui popor.

Cu speranța că veți da curs acestor solicitări,

………………………………………………………

NOTA ISPRAVNICULUI. 295.041.105 lei (cât va fi nevoie, în primul an, pentru formarea părinților), înseamnă peste  63 de milioane de euro la cursul actual. Oare nu ar fi mai bine ca acești bani să fie investiți în… educație? Adică să ne scărpinăm acolo unde ne mănâncă?

Miron Manega

Ziarul este disponibil în toată țara, în chioșcurile de ziare, sau în magazinul DACIA ART, deschis în București, pe Bv Carol I nr 40-42, peste drum de Biserica Armenească

Cunoaşte Lumea --> Prima pagină