Bătălia de la Cătlăbuga – penultima confruntare a Moldovei lui Ștefan cel Mare cu Imperiul Otoman. Cum au decurs ostilitățile și cine a obținut victoria?

Petrecută la 16 Brumar 1485, Bătălia de la Cătlăbuga avea să aibă loc cu puțină vreme înaintea ultimei bătălii ce s-a dat între armata Moldovei conduse de către Ștefan cel Mare și o armată otomană. Ultima confruntare majoră a forțelor lui Ștefan cel Mare cu o armată a Imperiului Otoman este Bătălia de la Șcheia, ce a avut loc în martie 1486. Bătăliile ulterioare pe care le-au purtat ostașii lui Ștefan au fost cu armatele poloneze, una dintre cele mai importante fiind victoria de la Codrii Cosminului (1497) – când însuși regele Poloniei a suportat gustul amar al eșecului și umilinței.

Atât în Bătălia de la Cătlăbuga, cât și în ultima confruntare cu turcii – Bătălia de la Șcheia, Ștefan l-a avut ca adversar direct pe pașa de Silistra, Bali-beg Malcoci Oglu  (Bali bey Malkocioglu). La ordinul lui Baiazid al II-lea, Bali-beg Malcoci Oglu a pătruns în Moldova cu o mulțime de luptători. După ce a trecut Prutul, oastea pașei de Silistra avea să facă cunoștință, nu departe de Chilia, cu săgețile, lănciile și săbiile moldovene, precum și cu strategiile aplicate de atâtea ori cu succes de către Ștefan.

Dacă turcii au fost susținuți în luptă de către tătari, moldovenii i-au avut ca aliați pe poloni. Au luat parte la luptă circa trei mii de călăreți polonezi. La Cătlăbuga s-a desfășurat bătălia decisivă, în urma căreia au pierit o mulțime de turci și tătari, oastea Imperiului Otoman suferind o nouă înfrângere; acea confruntare hotărâtoare a fost precedată, în zilele anterioare, de alte lupte de amploare mai mică, în care grupurile de invadatori ce înaintau în teritoriu erau surprinse în momente și locuri neprielnice, fiind împuținate, puse în dezordine, risipite, ținute într-o necontenită stare de tensiune.

În Bătălia de la Cătlăbuga au căzut în luptă 11.000 de oastași, dintre care 8.000 din partea Imperiului Otoman. În niciuna dintre confruntările desfășurate în zilele anterioare luptei decisive de la 16 noiembrie 1485, turco-tătarii nu au obținut vreo cât de mică izbândă, doar datorită iscusinței lui Ștefan de-a alege momentele și locurile în care erau efectuate atacurile – mereu surprinzătoare și nefaste pentru puternicul și bine înarmatul adversar.

Într-o cronică lituaniană se relatează că în încleștarea decisivă de la jumătatea lunii noiembrie atacul a fost inițiat de către inamic – hoarda de tătari și armata imperială otomană. Aprigul schimb de ostilități, în care au făcut sacrificiul suprem aproximativ trei mii de moldoveni și poloni, a durat cam trei ore. Deși, în prezent, Bătălia de la Cătlăbuga nu este prea des pomenită, aflându-se în umbra altor victorii spectaculoase obținute de către oastea lui Ștefan contra otomanilor, cronicarul lituanian se referă la aceasta ca la o „mare bătălie”.

La începutul bătăliei, după planul ticluit de către Ștefan, în primele rânduri s-au aflat cavalerii poloni, ocrotiți față de săgețile tătarilor de către strașnicele lor armuri. După ce aceștia au început să dea înapoi, sub presiunea tot mai mare exercitată de către adversarul turco-tătar, acțiunea decisivă, aducătoare de izbândă, a fost întreprinsă de către încercații oșteni ai lui Ștefan.

După ce au întâmpinat o opoziție ce i-a surprins prin vigoarea sa, tătarii și otomanii au fost puși pe fugă – câți dintre ei au mai putut fugi. Și astfel a suferit Imperiul Otoman condus de către Baiazid II, fiul cuceritorului Constantinopolului, o nouă și memorabilă înfrângere, într-un conflict cu Moldova lui Ștefan cel Mare.

Surse: wikipedia.org, enciclopediaromaniei.ro, adevarul.ro, publika.md, istoria.md

Autor: Tomi Tohaneanu

Cunoaşte Lumea --> Prima pagină