Descoperire arheologică inedită, la Londra: un recipient cu cremă de față, având o vechime… de 2.000 de ani!

O serie de descoperiri arheologice, mai noi sau mai vechi, arată că înaintașii noștrii, indiferent de regiunile în care au trăit, acordau atenție sporită atât sufletului, cât și trupului. Nu le era străină nici îngrijirea corporală, folosindu-se de cosmetice fabricate din ingredientele avute la dispozițe – uneori foarte asemănătoare celor din prezent.

La Londra, a fost descoperit un străvechi recipient în care se afla o cremă de uz cosmetic, în apropierea unui templu ce datează din epoca romană. Recipientul are, după cum au putut constata arheologii, o vechime remarcabilă, de circa 2000 de ani. Inițial, s-a crezut că în micul recipient – destul de asemănător, ca formă, cu cele moderne – se afla un unguent pe care cei vechi îl utilizau pentru vindecarea rănilor sau în scop religios.

O analiză chimică detaliată a arătat care sunt ingredientele principale ale substanței din interiorul micului recipient. Ingredientul principal este grăsimea solidă, de origine animală, la care s-a adăugat o cantitate de amidon, precum și o mult mai mică cantitate de staniu (cu rol de colorant). Pe baza compoziției și a unor mențiuni existente în scrierile autorilor antici, s-a ajuns la concluzia că este vorba despre o cremă de față, folosită pentru îngrijire și înfrumusețare.

Recipientul în care se află crema era ornamentat și avea dimensiuni comparabile cu cutiile moderne de cremă de față. Produsul cosmetic aflat în interior avea o calitate remarcabilă, care îl făcea comparabil cu cosmeticele moderne, precizează cei de la ancient-origins.net. În urmă cu 2000 de ani, asemenea preparate, distribuite în recipiente de tipul celui descoperit, nu erau accesibile oricui. Foarte probabil, recipientul cu cremă de față i-a aparținut unei femei înstărite.

Interesant este că în crema aflată în recipient au rămas imprimate urmele lăsate de către degetele femeii care a utilizat-o ultima dată. Este extrem de greu de precizat dacă aceasta făcea parte dintre coloniștii romani din Britania sau dacă făcea parte dintre britoni, din populația autohtonă celtă? Cert este că respectiva doamnă sau domnișoară se număra printre puținele reprezentante ale sexului frumos care își putea permite un asemenea produs de lux, la vremea la care a trăit.

De obicei, la Roma, cremele de acest fel conțineau, printre ingrediente, și o mică cantitate de plumb (în calitate de colorant). Întrucât administrația romană nu descoperise resurse de plumb în insulele britanice, acesta a fost înlocuit cu staniul, la prepararea cremelor de uz cosmetic. Fabricantul antic a considerat că e mai avantajos să utilizeze ingrediente de proveniență locală.

La romani, era prețuit în mod deosebit tenul deschis la culoare. Pe lângă efectul de îngrijire, aceste creme de față erau apreciate și pentru proprietatea de a conferi o nuanță mai deschisă tenului, datorită pigmenților din componență.

În vechime, Londra purta numele de Londonium, orașul fiind construit de către administrația imperială romană în anul 43 d.Hr., pe locul unei mai vechi așezări întemeiate de către băștinașii celți.

Surse: wikipedia.org, www.ancient-origins.net

Autor: Tomi Tohaneanu

Cunoaşte Lumea --> Prima pagină