Ziduri solide, ca de cetate, menite să protejeze doar… câte un portocal sau lămâi! Uimitoarele grădini ce pot fi admirate numai pe insula Pantelleria. Galerie foto

Pantelleria este o insulă care, deși aparține Italiei, se află mai aproape de Africa. În zilele senine, de la înălțimea conului vulcanic al insulei este vizibilă coasta tunisiană. Insula are 7000 de locuitori. Pe lângă izolarea căreia au trebuit să-i facă față mereu băștinașii insulei, au avut de suportat și neajunsurile create de către climă. Insula este bătută de vânturi aducătoare de secetă, iar ploile cad arareori, pe timp de vară. Solul este sărăcăcios, amestecat cu fragmente de rocă vulcanică.

Cultivarea diferitelor specii de plante a fost mereu problematică. În aceste condiții dificile, băștinașii de pe insula Pantelleria au creat, încă din vechime, ceea ce se numește giardino Pantesco. Un tip nemaivăzut de grădină! Unicitatea acestor grădini este conferită de către atenția specială acordată fiecărui pom în parte, precum și de către munca migăloasă, istovitoare, depusă pentru amenajarea sa. Pentru construirea spațiului destinat să adăpostească un singur lămâi sau portocal s-a muncit, uneori, luni de zile.

Probabil că sistemul de cultivare practicat pe insula Pantelleria presupune cel mai mare volum de muncă posibil pentru crearea condițiilor de creștere a unui singur pom. Sistemul presupune ca fiecare pom fructifer să aibă un lăcaș doar al său, împrejmuit cu ziduri strașnice de piatră – pentru crearea condițiilor de microclimat ce-i sunt necesare și în lipsa cărora nu s-ar putea dezvolta, în climatul secetos de pe insulă.

Zidurile care înconjoară arborele trebuie să fie suficient de înalte pentru a-l proteja de vântul puternic, dar să le îngăduie, totodată, razelor solare să ajungă la frunziș. Străvechea tehnică de construire a structurilor de piatră ce protejează pomii fructiferi de pe insulă se numește muro a secco.

Bolovanii, dintre care unii au mărimea unei mingi de baschet, au fost fixați, câteodată, la construirea zidurilor, fără utilizarea niciunui fel de mortar. Zona împrejmuită de către un zid are, de obicei, un diametru de circa 9 metri. O astfel de „grădină” este menită să adăpostească un singur pom. Spre deosebire de metoda practicată în livezile obișnuite (unde rădăcina pomului se continuă cu un singur trunchi, întrucât lăstarii mai tineri sunt suprimați), în micile grădini circulare ale insulei Pantellaria este îngăduită și dezvoltarea lăstarilor. Astfel, în fiecare spațiu de cultivare par să crească mai mulți pomi fructiferi. De fapt, este un singur arbore, cu lăstarii săi, care se dezvoltă și ajung să rodească.

Este un sistem unic, ingenios, de cultivare, prin care pomii, în general portocali și lămâi, sunt ocrotiți de arșița de peste zi, dar și de frigul nocturn. În interiorul acestor structuri de piatră pomii beneficiază de condiții de umiditate satisfăcătoare, pământul din interior fiind ferit de acțiunea vântului fierbinte și uscat. După construirea unei asemenea structuri și plantarea pomului, sistemul devine „autosuficient”, fără a mai avea nevoie de intervenții umane majore. Munca de construire a zidurilor a fost, însă, considerabilă.

Pe o insulă plină de fragmente de rocă vulcanică, fiecare metru pătrat de teren cultivabil a trebuit curățat de pietre. Uriașul volum de piatră rezultat a fost utilizat, în mod inteligent, pentru construirea spațiilor îngrădite, menite să adăpostească, fiecare, câte un pom. În dialectul local, grădinile de acest fel sunt numite jardinu.

Vreme de 300 de zile pe an, insula este bântuită de către vântul fierbinte și uscat, ce bate fie dinspre Sahara (sirocco), fie dinspre Orientul Apropiat (levante). Unii istorici afirmă că giardino Pantesco, ineditul sistem de cultivare practicat pe insulă, ar avea o vechime de 3000 de ani, fiind gândit de către fenicienii care au colonizat acest teritoriu.

Astăzi, există pe insulă aproximativ 400 de incinte de tip jardinu, în care cresc pomii producători de citrice. 300 dintre micile și frumoasele grădini au formă circulară, restul fiind rectangulare, pentagonale sau ovale. Mulți dintre cei care au avut prilejul de a pătrunde într-o asemenea grădină susțin că au avut parte de o experiență fără precedent, ca și cum ar fi intrat deodată într-o altă lume, într-un spațiu al răcorii și prospețimii.

Incontestabil, prezența oricărui arbore într-o asemenea insulă de origine vulcanică înfrumusețează peisajul. Însă amenajarea spațiilor jardinu a fost și o chestiune de supraviețuire, pe acele meleaguri. Cu secole în urmă, pe când scorbutul făcea ravagii, insularii observaseră, chiar dacă nu aveau nici cea mai vagă idee despre existența vitaminei C, că zemoasele și aromatele fructe produse de către lămâi și portocali îi ajutau să rămână sănătoși. Multă vreme, citricele au fost aproape singura sursă de vitamina C, pentru băștinași.

Efortul de a construi neobișnuitele grădini a fost răsplătit din belșug!

Surse: www.atlasobscura.com, www.italianways.com, wikipedia.org

Autor: Tomi Tohaneanu

Cunoaşte Lumea --> Prima pagină