Eminescu și poliția secretă a lui Franz Iosef, împăratul austriac. Ce spuneau despre Eminescu agenții care îl urmăreau. Documente rare:

Articol preluat din bilunarul CERTITUDINEA (disponibil în toată țara, în chioșcurile de ziare, sau în magazinul LUPUL DACIC, deschis în Centrul Vechi al Bucureștiului, pe strada Smârdan nr 28): Faptul că Mihai Eminescu a intrat în vizorul serviciilor secrete austro-ungare începând din 1870 (după publicarea, în „Federațiunea” de la Pesta, a celor trei articole incendiare („Să facem un Congres”, „În Unire e tăria” și „Equilibrul”), nu mai este demult o supoziție. Iar documentele care continuă să iasă la iveală confirmă acest fapt pe zi ce trece, impunând, ca pe un imperativ de conștiință națională, rescrierea și reinterpretarea întregii biografii zbuciumate a marelui poet. Vom prezenta acum câteva rapoarte găsite la Arhivele Naționale, traduse din limba germană de prof. Univ. Dr. Tiberiu Spircu și publicate în urmă cu câteva luni în revista „Cugetarea europeană”.

1. Raportul nr. 3 al consulului austro-ungar N.S.Hanswenzi către ministrul de externe al Imperiului, Iulius von Andrassy, Iassi, 5 ian. 1877 (preluat din „Cugetarea Europeană” nr 34, cu avizul comitetului de redacție).

„Spre sfârşitul lunii noiembrie 1876 profesorul de la universitate şi totodată redactor al buletinului oficial „Curierul de Iassi“ Mihai Eminescu şi-a inaugurat seria de conferinţe publice organizate. Tema aleasă de Eminescu s-a referit la starea românilor în Austro-Ungaria. Numerosul public reunit a urmărit expunerea cu curioasă luare-aminte şi a gratulat conferenţiarul cu aplauze zgomotoase. Actuala rezolvare pregătită problemei orientale în peninsula Balcanică i-a dat oratorului ocazia să trateze acest subiect.

În introducerea discursului său, el este de părere că rezolvarea nu poate fi alta decât o Confederaţie a tuturor popoarelor locale, în care egalitatea tuturor naţiunilor şi limbilor să fie primordială – pe când constituirea de state nu trebuie să fie altceva decât un accesoriu, şi că această reformă va avea succes sub patronajul Rusiei şi Austro-Ungariei care, cea din urmă, reprezintă politica occidentală.

El plasează după aceea întrebarea ce atitudine trebuie să ia România. Ca să se parvină la o decizie, el crede că politica pe care o exercită Austro-Ungaria faţă de naţionalităţi în general, dar în special faţă de cea română, este discutabilă.

Această cuvântare a apărut în ziarul redactat de el, iar eu îmi iau îngăduinţa să prezint aici prea-binevoitoarei Dv. Excelenţe, pentru luare la cunoştinţă traducerea în germană a punctelor esenţiale”.

Precizare: în „Cugetarea Europeană” nr. 34 s-au publicat și articolele lui Eminescu apărute în „Curierul de Iași” nr. 125, 126, 127, 129 și 130 din noimebrie 1876, la rubrica „Revista externă”.

Vom continua cu articole care se referă la Eminescu și Societatea „Carpații”. Această societate secretă a fost înființată la 24 ianuarie 1882 și a avut ca scop „să producă o schimbare radicală în politica Principatelor Unite față de românii din teritoriile aflate sub administrație străină”.

2. Scrisoarea baronului Mayer, ambasadorul Austriei la București către contele Kalnoky (7 iunie 1882), tradusă din limba germană de prof. univ. dr. Tiberiu Spircu și apărută în „Cugetarea Europeană” nr. 34.

Bucureşti, 7 Iunie 1882

Excelenţei sale contele Kàlnoky, Prea stimate conte,

„Societatea Carpaţilor“ a ţinut în data de 4 luna trecută o şedinţă publică, care a premers unei consfături secrete. Despre aceasta am aflat din surse confidenţiale următoarele informaţii: subiectul consfăturii a fost situaţia politică. I-a unit acolo lupta contra monarhiei austro-ungare // (care) se va continua, totuşi nu în sensul ca să se permită existenţa unei „Romania irridenta“. Membrilor li s-a recomandat prudenţă mai mare.

Eminescu redactor principal la „Timpul“ a făcut propunerea ca studenţii ardeleni de naţionalitate română care pentru perfecţionarea lor frecventează şcolile preoţeşti (?), pe durata vacanţelor lor în patrie să li se încredinţeze sarcina de a prelucra opinia publică pentru o Dacie Mare. Laurian, redactorul adjunct // al „României libere“ se bizuie pe judecata mai multora din Ardeal, în virtutea cărora românii localnici îi aşteaptă pe fraţii lor cu braţele deschise.

O scrisoare a lui Bădescu, inspector şcolar judeţean în Neamţ, către un ziarist … Miron spune că treburile în ţinutul Năsăudului merg bine.

Consimţiţi Excelenţa Voastră expresia adâncii mele …

            (ss) ind.

Scrisoarea baronului Mayer:

Notă. Contele Gustav Kàlnoky, născut în 1832, a fost ministrul afacerilor externe al Imperiului Austro-Ungar între 1881 şi 1895. În anul 1883 a fost cel care a încheiat tratatul cu România, după ce în anul anterior se crease „tripla alianţă“ Germania-Austro-Ungaria-Italia.

Este impresionant patriotismul lui Mihail Eminescu, dovedit și de materialele prezentate mai sus, mai ales acum, când pare că noțiunea este demodată iar țara este lăsată pradă celor care nu urmăresc decât să-și satisfacă fără limite „pohta ce-o pohtesc”. Marele poet național a plătit cu viața iubirea de țară.

Prof .Univ. Dr. Florin Cristian Gheorghe

Cartea este disponibilă pe site-ul Dacia Art (Aici:http://dacia-art.ro/index.php/car-i/carti-pentru-adulti.html ) sau în magazinul LUPUL DACIC, deschis în Centrul Vechi al Bucureștiului, pe strada Smârdan nr 28

Cunoaşte Lumea --> Prima pagină