Cu 6000 de ani în urmă, Europa era… o imensă pădure. Ce a mai rămas din uriașii codri ai continentului nostru și care-s tendințele actuale?

Pe măsură ce a sporit nevoia de teren arabil și de pășuni și având vedere că, multă vreme, lemnul a fost principalul material combustibil folosit pentru încălzirea locuințelor europenilor, multe dintre pădurile uriașe care acopereau, cândva, continentul nostru, au dispărut cu totul. Conform unui studiu al Universității din Plymouth, mai mult de jumătate dintre pădurile Europei au pierit, în ultimele șase milenii.

Cercetătorii de la Universitatea Plymouth au examinat probe de polen colectate din mai mult de 1000 de locuri, distribuite pe suprafața Europei, ajungând, în urma procesării datelor, la concluzia că, în vechime, mai mult de 2/3 din suprafața Europei centrale și de nord era acoperită de către codri deși. În prezent, sub 1/3 din această enormă suprafață mai este ocupată de către păduri. În multe dintre zonele apusene, de coastă, ale Europei, ponderea pădurilor este, în prezent, mai mică de 10%.

Vestea îmbucurătoare este că, în Europa, suprafețele împădurite încep, din nou, să sporească. Proiectele de împădurire nu lipsesc, legislația multora dintre țările dezvoltate exclude exploatarea nerațională a lemnului iar pentru construcții și încălzire sunt folosite, tot mai mult, alte materiale și mijloace, unele apărute în ultimele decenii. Cu toate tăierile iresponsabile și legislația croită anapoda, chiar și în România începe să crească suprafața forestieră – cu mențiunea că procesul este cu mult mai lent decât ar fi de dorit și că ne situăm sub media europeană, în privința ponderii suprafeței împădurite.

Marea Britanie a atins minimul de suprafață împădurită în urmă cu 200 de ani, în vreme ce în prezent ponderea pădurilor tinde să crească. În schimb, în unele zone din Scandinavia despăduririle au fost minime, pădurile rămânând intacte, predominante, datorită condițiilor climatice improprii pentru agricultură și a populației reduse numeric.

În baza a trei metode distincte de analiză a probelor de polen (datele provenind de la European Pollen Database) s-a stabilit cum au evoluat pădurile europene, în ultimii 11.000 de ani. Perioada 9000-4000 î.e.n. a fost una de sporire a suprafeței împădurite, pe continent.

Cu 11.000 de ani în urmă 60% din suprafața Europei era acoperită de către păduri. Însă, mai „recent”, acum 6000 de ani, pădurile ocupau peste 80% din suprafața continentului, creșterea fiind substanțială. Introducerea agriculturii, care a avut loc în Neolitic, a dus la despăduriri accelerate, în aproape toată Europa. Despăduririle au fost încă și mai ample după finalul Epocii Bronzului (3200-600 î.e.n.), continuând în ritm susținut până spre finele secolului XX. Printre efectele amplelor despăduriri s-au numărat dispariția unor specii, modificarea climei și a reliefului, reducerea debitului unor ape curgătoare.

Neil Roberts, profesor de geografie fizică la Universitatea din Plymouth și conducător al studiului, a declarat că „în urmă cu aproximativ 8000 de ani, o veveriță putea parcurge, sărind din copac în copac, fără a atinge solul, distanța dintre Lisabona și Moscova”. Adică enorma distanță de 3900 km, în linie dreaptă. Atât de bine împădurită era Europa acelor vremuri!

Surse: popular-archaeology.com, wikipedia.org

Autor: Tomi Tohaneanu

Cunoaşte Lumea --> Prima pagină