Aceste „săli de clasă” din variate zone ale lumii oferă o altă perspectivă asupra învățământului public și condițiilor „bune” de învățătură!

Posted on 19 octombrie 2017 by Tomi Tohaneanu in Dezvăluiri, Știați că // 0 Comments

Într-unele școli din marile orașe ale României s-a ajuns la situația în care, la inițiativa și pe cheltuiala părinților cu dare de mână, sălile de clasă sunt renovate în fiecare an, fiind înzestrate, la intervale tot atât de scurte, cu noi bănci, videoproiector, dulapuri, pardoseală nouă. Și nu întotdeauna rezultatele la învățătură sunt pe măsura eforturilor. Însă părinții sunt împăcați, măcar, că i-au creat copilului „toate condițiile”, inclusiv la școală!

Când dorința de cunoaștere și de depășire a unei stări sociale umile este puternică, există situații în care nici măcar condițiile extrem de precare din sala de clasă – sau chiar completa lipsă a acesteia – nu-l împiedică pe copil să obțină rezultate notabile la învățătură.

După cum se poate observa din imaginile de mai jos, nu toții elevii lumii se bucură de săli de clasă impecabile – încăpătoare, curate, luminoase, cu temperatură optimă, ferite de intemperii, perfect utilate. În unele zone ale mapamondului școlile au fost distruse de către dezastrele naturale sau războaie, în vreme ce în altele nu au existat niciodată, astfel că studiul se desfășoară sub cerul liber, atât cât o îngăduie condițiile meteo.

Elevii din Karachi, Pakistan, învață pe acoperișurile clădirilor, din cauza insuficienței spațiului. Dintr-un motiv asemănător, învățăceii din Hyderabad (India) se alfabetizează într-un… fost autobuz. La fel procedează – și nu din motive de prea multă bogăție – și școlarii din Pueblo Nuevo, Mexic.

Pentru unele dintre școlărițele afgane din Jalalabad, cerul de deasupra deșertului este singurul acoperiș al sălii de studiu. Totodată, la Kabul, unii copii învață printre clădirile ruinate de către război. La Beirut, copiii refugiaților învață carte de la… alți refugiați. Tot sub cerul liber!

Pentru tinerii refugiați somalezi din Kenya locul caietelor a fost luat de către bucăți de lemn iar pentru unii dintre elevii din Fâșia Gaza, „școala” a însemnat câteva containere metalice puse cap la cap. Atât după seismul puternic ce a distrus în 2005 orașul Muzaffarabad (Cașmir), cât și după cutremurul care a produs mari pagube, acum 9 ani, în Mianzu (China), copiii au trebuit să studieze în condiții dintre cele mai grele, în moloz și printre dărâmături.

Desigur, firesc ar fi ca toți copiii lumii să beneficieze de condiții decente de școlarizare. La fel de adevărat este că unii elevi sunt „de neoprit”, sfidând, prin rezultatele școlare exceptionale, lipsa oricăror condiții de studiu. La polul opus se află copiii care, datorită bunăstării părinților, au absolut tot ce le trebuie și totuși…