Pensiile speciale, în România – măr al discordiei și fațetă a nedreptății

În contextul în care, foarte recent, a fost promovată, în Parlament, o inițiativă legislativă care vizează înlăturarea pensiilor speciale, acest subiect spinos, generator de polemici, a revenit în actualitate. Acest tip de pensie fusese eliminiat în condiții de acută criză economică, pe vremea guvernării Boc, dar a fost reintrodus peste câțiva ani, de către guvernanții caracterizați de puternice afinități cu ideologia comunistă.

Motivul pentru care un mare număr de români contestă sistemul pensiilor speciale și îl doresc eliminat este că nu se ține seama de principiul contributivității („primești cât ai cotizat”) și că sunt create condiții prin care beneficiarilor de pensii speciale li se oferă un privilegiu inaccesibil majorității cetățenilor (pensionare timpurie, pensii situate cu mult față de media națională etc.).

S-a ajuns, din cauza pensiilor speciale, ca 11% dintre cheltuielile cu pensiile ale statului român să fie direcționate către numai… 3,5% dintre pensionari. Dacă un român obișnuit se află în câmpul muncii și după 60 de ani, având deseori de luptat cu discriminarea pe piața muncii și cu dificultățile de a-și mai găsi de lucru în situația disperată în care a fost disponibilizat, alții beneficiază de pensie specială la vârste pur și simplu incredibile, de doar 45-50 de ani.

Ba mai mult, unii dintre „pensionarii speciali” s-au reangajat la vechiul loc de muncă, pentru a cumula o pensie generoasă cu un salariu consistent, ajungând să încaseze lunar un venit aflat cu mult peste salariul mediu din țările dezvoltate ale UE. Ca să nu mai spunem că printre beneficiarii de pensii speciale se află, și acum, foști torționari, care au comis orori de nedescris în temnițele comuniste.

Sistemul în care toți contribuie la fel, dar unii capătă de câteva ori mai mult decât pensia medie, nu mai trebuie să continue. O opinie de acest fel a fost formulată și de către profesorul universitar de economie Bogdan Glăvan, fondator al blogului Logica Economică și cunoscut prin ideile sale curajoase legate de raporturile stat-cetățean:

„Sunt contra pensiilor speciale și contra oricărui sistem colectiv de pensii. Dar, dacă aș avea de ales între două rele, atunci nu pe pe polițiști i-aș scoate la pensie la 45 de ani, ci pe profesorii de școală generală. Diferențele dintre generații sunt atât de mari încât profesorii de 50-60 de ani sunt la distanță astronomică de copiii claselor V-VIII și unul din motivele pentru care școala este considerată plictisitoare…”

Text: Tomi Tohaneanu

Cunoaşte Lumea --> Prima pagină