Vechi de 2000 de ani, terasele de orez Banaue sunt numite „a opta minune a lumii”. În aceste străvechi orezării organismele modificate genetic au interdicție permanentă! Galerie foto
Supranumite „a opta minune a Lumii”, terasele de orez din Banaue (Filipine) sunt vechi de 2000 de ani. Acele minunate terase au fost dăltuite cu greu, cu multă trudă, în stânca munților din provincia Ifugao, de către strămoșii actualilor filipinezi. „A opta minune a lumii” a fost construită cu unelte simple, disponibile cu secole în urmă, la o altitudine de circa 1500 de metri deasupra nivelului mării.
Apa necesară irigării acestor orezării construite la o înălțime care, în multe cazuri e amețitoare, este adusă printr-un sistem de irigații complex din pădurile situate la o altitudine mai mare. S-a afirmat că, dacă toate acele canale de aducțiune a apei de la Banaue ar fi puse cap la cap, ar rezulta o distanță egală cu jumătate din circumferința Pământului (20.000 de kilometri) ori cu lungimea Marelui Zid Chinezesc.
Cei mai mulți dintre proprietarii de terase de la Banaue încă mai plantează acolo, la înălțime, orez și alte plante cu valoare alimentară, însă o altă parte dintre ei, în special tineri, le valorifică numai în sens turistic, având în vedere afluxul sporit de vizitatori proveniți din alte state ale lumii.
Înființarea teraselor de orez a implicat clădirea unor ziduri de reținere a solului fertil. La construirea zidurilor s-au folosit bucăți de piatră și lutul bătătorit, similar celui utilizat la confecționarea vaselor. Apa ce irigă terasele provine dintr-un canal de irigare principal. Secole la rând, modul de viață al băștinașilor a fost modelat de către munca anevoioasă de întreținere și de construire a acestor terase spectaculoase. Una dintre atracțiile acestor meleaguri de poveste sunt vracii locali, numiți mumbaki de către băștinași, care practică, și astăzi, străvechi ritualuri de tămăduire a diferitelor boli ale trupului și sufletului.
În urmă cu 8 ani, terasele de orez din munții provinciei Ifugao au fost declarate „zone libere de organismele modificate genetic”. Numai soiurile de plante tradiționale mai pot fi cultivate la Banaue, conform dorinței băștinașilor, de care au fost nevoite să țină seama și autoritățile.
În afară de spectaculoasele terase de orez Banaue există, în regiune, încă patru locuri ce posedă terase asemănătoare. Terasele de orez Batad au un aspect ce amintește de un măreț amfiteatru, iar pe terasele Mayoyao se cultivă, în mod tradițional, un soi de orez numit „tinawon”. Acesta este un soi rar de orez organic, disponibil în varietăți roșii și albe. Terasele de orez Hapao sunt îngrădite cu ziduri strașnice din piatră și datează, de asemenea, dintr-o epocă foarte îndepărtată, situată în preajma anului 650 după Hristos. Incredibil este că aceste „realizări inginerești”, vechi de numeroase secole, se păstrează și astăzi aproape intacte, conferind întregii zone o frumusețe ce pare ireală, aproape imposibil de egalat!
Surse informatii si imagini: wikipedia.org, www.choosephilippines.com, www.familyholiday.net
Autor: Tomi Tohaneanu
Cunoaşte Lumea --> Prima pagină
Formidabilă ingineria terasamentelor, a situării, a așezării lor. Parcă o minte a unui renumit arhitect a gândit și amplasat cu migală, dar cu o siguranță ieșită din comun, tot ce poate servi unei culturi autohtone, dar care să nu se degradeze în timp, care să dureze milenii. Și se pare că a reușit. O fi Doamne, o minte asemănătoare celei care a reușit costruirea și amplasarea statuilor din Insula Paștelui? O minte care vede mult, chiar f. mult în viitor, sau o minte care a venit pe aceste meleaguri chiar din viitor? Mă tot întreb, dacă actualii locuitori ai zonei respective ar mai reuși să construiască (binențeles la scară mai redusă!) astfel de terasamente care reușesc să dezvolte și să mențină astfel de culturi?