Nebănuita origine a umorului, conform mitologiei româneşti

Mitologia românească este nu doar remarcabilă prin vechimea şi originalitatea ei, ci şi singura mitologie europeană care atribuie umorului origine divină.

„Trei fii ai unui ţăran oarecare, spune povestea, şi-au împărţit mica moştenire a tatălui. Celui mai mic îi cade la sorţi un sac de tămâie. Atât! Ce să facă cu el se întrebă băiatul? Se urcă pe un munte, unde îşi goli sacul pe o grămadă de jar. Fumul se urcă la cer, prin afinitate, pănă la chilia de tămâie.
Dumnezeu i-a dăruit ca răsplată un fluier fermecat care vrăjea toată făptura.”

Fumul tămâiei ridicate spre slava cerului se reîntoarce ca reacţiune sub formă de VERB, de Incantaţie spre cel care a trimis-o. Fiul cel mic devine ulterior celebrul Păcală, care-şi ascunde înţelepciunea, manifestând-o sub fapte trăznite. După Costache Negruzzi, considerat de exegeţii autohtoni drept un adevărat iniţiat, personajul Păcală face parte din alaiul lui Ciubăr Vodă, probabil cel mai fascinant şi ascuns personaj al mitologie noastre.

Cunoaşte Lumea --> Prima pagină