Orașul imposibil de pe coamele Anzilor. Acum este în Patrimoniul UNESCO (galerie foto)

Posted on 26 iunie 2017 by Radu Ungureanu in Știați că // 0 Comments

Situat la o altitudine de 2.000 de metri, orașul minier Sewell, a fost construit de către compania Braden Copper, în 1905, pentru a găzdui muncitorii din cea mai mare mină de cupru subteran din lume, El Teniente. Din cauza reliefului accidental, orașul, acum abandonat, nu avea drumuri, doar o scară centrală gigantică, care făcea legătura cu calea ferată, singura modalitate de a ajunge aici, în acest loc aproape de cer, fiind cu trenul.

De-a lungul traseului scării, scuaruri cu forme neregulate, copaci şi plante ornamentale, constituiau principalele spaţii publice sau pieţe ale oraşului. Clădirile amplasate de o parte și de alta a scării erau realizate din lemn, iar cele mai multe erau vopsite în culorii vii, verde, galben, roşu sau albastru, asta pentru a încerca să le ofere oamenilor un mediu mai plăcut în acest loc sterp și cenușiu.

Mai mult de o sută de clădiri multicolore au apărut pentru a găzdui minerii. Oraşul a avut cu spital, o biserică, şcoli tehnice, cluburi, teatru, o pistă de bowling şi o piscină încălzită. La apogeu, Sewell număra 15.000 de locuitori. Calea ferată îngustă aducea toate proviziile necesare pentru oraş, în timp ce minereul scos în găleţi uriaşe era preluat de un sistem asemeni tramvaiului, care şerpuia în jos spre topitoria din Caletones. La sfârşitul anilor 1960, industria cuprului a fost naţionalizată şi a devenit proprietatea statului. Atunci, cei mai mulţi mineri s-au mutat din oraşul Swell în oraşul Rancagua, pentru a beneficia de condiţii mai bune.

Oraşul a fost abandonat în 1980. Demolarea sa a fost oprită la sfârşitul anilor 1980, iar din 1998 Sewell a fost declarat monument naţional. În 2006, a fost inclus în Patrimoniul Mondial UNESCO.