Românul Gheorghe Bănciulescu – primul om din lume care a reușit să piloteze un avion cu… picioarele amputate! A fost medaliat de președintele Franței

„Caracteristica eroismului autentic este tenacitatea”, spunea Ralph Waldo Emerson. La doar 19 ani, Gheorghe Bănciulescu (1898-1935) avea să cunoască grozăviile războiului și să-și pună toate puterile și priceperea în slujba patriei. A participat la confruntările crâncene ale Primului Război Mondial în luptele petrecute pe țărmurile Jiului, la Nămoloasa, la Corbu sau la Mărășești. A intrat în război ca sublocotenent. Atracția pentru  aviație a căpătat-o, însă, după ce a asistat la câteva confruntări aeriene, pe front.

A cerut să fie încadrat în aviația militară, dar intervențiile tatălui său (ofițer cu grad superior) au îngreunat, la început, intrarea sa în nobila breaslă a piloților. Dar, perseverând, tânărul ofițer a fost admis în rândul aspiranților la calitatea de pilot. La scurtă vreme după terminarea Marelui Război, aviatorul Gheorghe Bănciulescu avea să efectueze primul zbor de unul singur, cu un aparat de zbor Newport. Au urmat ani fumoși, în care tânărul ofițer se desăvârșea, ca pilot, pe aparatele de zbor ale armatei României Mari.

La începutul toamnei anului 1926, căpitanul Bănciulescu a decolat de pe un aeroport francez (le Bourget), la bordul aparatului Potez-25 aflându-se și mecanicul Ion Stoica. Ei trebuiau să ajungă în Capitala României iar scopul misiunii de zbor era parcurgerea distanței într-un timp cât mai scurt.

Au parcurs, cu mare repeziciune, cam 1000 de kilometri, ajungând în zona orașului Linz. Acolo, vizibilitatea le-a fost redusă sever de către o ceață deasă. Deși au încercat să se ridice la o altitudine mai mare, destinul a făcut ca avionul să atingă, în viteză, o creastă montană. Ca urmare a avariei, aparatul de zbor s-a prăbușit în Cheoslovacia. În urma nefericitului eveniment, mecanicul și-a pierdut viața iar tânărului căpitan Bănciulescu i-au fost amputate membrele inferioare, pentru a putea trăi mai departe.

Au urmat luni de cumplită suferință fizică și sufletească, în spitalele cehoslovace, germane și românești. Într-un final, pilotul român s-a putut deplasa cu ajutorul unor proteze. Cum dragostea pentru zbor și aviație nu îl părăsise și cum firea sa energică nu-i îngăduia să se acomodeze cu limitările și statutul de invalid, Bănciulescu era adesea prezent pe aerodrom, pentru a-și întâlni foștii camarazi și superiori și a petrece cu privirea avioanele ce-și luau zborul.

Într-o zi, beneficiind de susținerea fostului său comandant, Gheorghe Negrescu și a amicului său M. Pantazi, ambițiosul român a reușit să piloteze iarăși un aparat de zbor. Astfel, în luna iulie a anului 1927, Bănciulescu devenea primul pilot din lume ce reușea să conducă un avion, deși era lipsit de membrele inferioare. Aflând despre această performanță excepțională, unică la nivel mondial în acele decenii de început ale aviației, președintele Franței, Louis Barthou, a ținut să-și arate deosebita sa prețuire pentru curajul și tenacitatea compatriotului nostru, oferindu-i „Legiunea de Onoare în grad de cavaler”.

În primăvara anului următor (1928), miile de entuziaști ai aviației care au luat parte, ca spectatori, la cel dintâi miting aerian de pe aerodromul Băneasa putut să asiste, stupefiați, la acrobațiile de zbor realizate de către căpitanul aviator Bănciulescu. Între spectatori se afla și soția curajosului și talentatului aviator român.

Peste patru ani, Bănciulescu avea să ia parte la raiduri aeriene pe distanțe lungi, în care parcurgea câte 1000 de kilometri pe zi sau chiar mai mult. În cadrul primului raid de acest fel a parcurs 8000 de kilometri, prin spațiile aeriene ale diferitelor state ale Europei (Franța, Germania, Austria, Iugoslavia), folosind un aparat de zbor SET-41. Într-un ultim raid, pilotul român a străbătut văzduhul fierbinte al Africii, într-o misiune de stabilire a viitoarelor rute de zbor pentru avioanele civile ale companiilor franceze.

La data de 13 martie 1935, Bănciulescu a decolat de la Paris și, alături de un mecanic și un telegrafist, a efectuat, cu succes, la bordul unui avion Potez-9 AB, un raid în cadrul căruia au trecut prin Napoli, Tripoli, Bengazi, Khartoum, Bangui, Atbara, Cairo etc.

S-au confruntat cu temperaturi infernale și cu furtuni de nisip care, prin deteriorarea motoarelor avionului, ar fi putut duce la prăbușirea acestuia. Au făcut față cu bine tuturor peripețiilor de pe parcursul raidului aerian (22.000 de km în doar două săptămâni), aterizând în capitala Egiptului. Acolo aveau să se încheie, subit, și zilele lui Bănciulescu. Pe durata misiunii, pilotul român contactase o boală tropicală căreia organismul său suprasolicitat nu i-a mai putut face față, viața sa închinată aviației luând sfârșit la doar 37 de ani.

Abia în zilele celei de-a doua conflagrații mondiale avea să mai apară un aviator pe care lipsa membrelor inferioare nu l-a putut ține departe de aparatele de zbor. Este vorba despre ofițerul britanic Douglas Robert Steuart Bader (1910-1982), încadrat în Royal Air Forces – care a obținut nu mai puțin de 22 de victorii, în confruntările aeriene!

Surse: wikipedia.org, www.art-emis.ro

Imagini: wikipedia.org, epaminonda-epaminonda.blogspot.ro

Autor: Tomi Tohaneanu

Cunoaşte Lumea --> Prima pagină