Numit, la 17 ani, cel mai tânăr constructor de planoare din lume, Ionel Romanescu (1895-1918) a luptat eroic în Primul Război Mondial contra nemților!

La 14 aprilie 1895 se năștea, în Belgia, Ionel N. Romanescu. Bunicul său fusese șeful de stat major al oștirii române, pe vremea Războiului de Independență. El însuși avea să fie un militar excepțional! Încă de copil, era preocupat de studiul științific și de noile tehnologii. Tânărul Romanescu devora informațiile legate de motoare, avioane, automobile. A trăit vremurile de început ale aviației și a participat la dezvoltarea sa. E aproape de prisos să mai adăugăm că își dorea, cu ardoare, să zboare !

Dorea să fie mai mult decât un pilot. Voia să piloteze un aparat de zbor conceput și construit de el însuși. Iar dorința avea să i se îndeplinească! În 1910, a construit un biplan pe care a reușit să îl facă să zboare. Prea mult timp nu a mai trecut până când, la țărmul Mării Negre, în stațiunea Carmen Sylva (azi Eforie Sud) a reușit să efectueze un prim zbor (la 1911), cu un planor producție proprie. Era un monoplan demontabil, foarte ușor, care putea fi transportat de către o singură persoană. Demontarea sa nu dura mai mult de un sfert de oră !

Adolescentul Ionel Romanescu nu s-a bucurat, în pasiunea sa pentru zbor și inventică, de susținerea familiei, care se temea de o accidentare sau de ceva și mai rău. În ciuda tuturor interdicțiilor, tânărul Romanescu a construit, în anul 1912, un nou biplan, pe când studia la liceul „Costache Negruzi”  din Iași.

În toamna aceluiași an, zborurile și aparatul de zbor ale lui Romanescu erau recunoscute oficial de către publicația franceză «La Revue Aérienne», în baza documentației și a fotografiilor trimise de către tânărul și talentatul român. În răspunsul primit din partea directorului revistei a fost numit „cel mai tânăr constructor de planoare”. Avea doar 17 ani !

În toamna anului 1914, Romanescu s-a înscris la facultatea de matematică a universității bucureștene. Ulterior, în 1915, s-a implicat în îmbunătățirea unui biplan de tip „Canard voisin”, căruia i-a sporit manevrabilitatea și i-a simplificat structura, cu reducerea greutății și sporirea performanțelor.

În 1914, Primul Război Mondial era departe de România. Și totuși, Ion Romanescu a trimis o scrisoare autorităților în care afirma că dorește să fie recrutat de către Armata Română, în cadrul secției aviației. România era neutră, la acel moment !

După intrarea României în război, la bătălia de la Turtucaia, a participat ca bombardier. Dată fiind puținătatea avioanelor din dotarea armatei române, Romanescu n-a luat parte, ca pilot de avion, la confruntările eroice de la Mărăști și Mărășești.

În 1917 a izbucnit revoluția bolșevică iar la începutul anului următor, pe când se afla la Odessa, Romanescu a fost arestat de către sângeroșii revoluționari. După eliberare și-a exprimat intenția de a lupta de partea Franței contra forțelor ostile țării noastre, dată fiind situația dificilă în care ajunsese România după abandonul luptei de către Rusia cuprinsă de revoluție.

Ionel Romanescu s-a angajat în faimoasa Legiune Străină, spre a lupta pentru Franța, dar și pentru a evita o nouă arestare a sa, de către bolșevici. Doar 18 zile i-au fost necesare lui Romanescu, în Franța, pentru obținerea brevetului de pilot de vânătoare.

1 octombrie 1918 l-a găsit pe cutezătorul român în Escadrila de luptă Spad 12, ce era trimisă în cele mai dificile misiuni de luptă de pe frontul de vest al Primului Război Mondial. La bordul unui avion de luptă nou, înzestrat cu două mitraliere, proaspătul membru al escadrilei de elită din „Legiunea Străină” efectua câte patru misiuni de patrulare pe zi, la înălțimi de 5-6000 de metri. Scriindu-i unui prieten, își declara dorința fierbinte de a ajunge la Rin, pentru se confrunta cu avioanele germane.

Romanescu a luat parte la una dintre cele mai puternice ofensive din Primul Război Mondial: Ofensiva din Argone, în care s-au confruntat peste 7.500.000 de militari, circa 40.000 de tancuri și aproape 10.000 de avioane. Nemții au luptat cu înverșunare, deși devenise previzibil că vor fi înfrânți, de către francezi. La final de război, într-o singură lună britanicii au pierdut 120.000 de militari – morți și răniți.

La bordul avionul său, Romanescu a reușit, alături de pilotul unui alt avion de vânătoare, să iasă victorios dintr-o confruntare de 15 minute cu opt avioane germane, desfășurată la 4000 de metri înălțime. Avionul său fusese atât de avariat încât n-a mai putut fi refolosit.

În prima zi a lui noiembrie 1918, pe când participa la confruntările din Ardeni, aparatul de zbor condus de către Romanescu a primit, în plin, o lovitură de obuz, la înălțimea de 2000 de metri. Avionul a fost spulberat, sfârșitul temerarului aviator român fiind fulgerător. Avea doar 23 de ani.

Marele Război, în urma căruia avea să se înalțe, cu ajutorul Franței, o Românie Mare, s-a sfârșit după doar zece zile de la sfârșitul eroic al lui Ionel Romanescu. Pe frontul de vest au căzut în luptă, la fel ca și caporalul aviator Ioan Romanescu, numeroși alți ostași români, care își dorm somnul de veci în localități precum Strasbourg-Cronenbourg, Soultzmatt, Hirson sau Haguenau.

Deși acesta este un aspect care ar trebui analizat mai temeinic, de către istorici, lui Ionel Romanescu i se mai atribuie, conform Wikipedia, și calitatea de autor al primului zbor planat ce a avut loc în România, cu o persoană la bord, prin utilizarea unui aparat de zbor fără motor și mai greu decât aerul.

Autor: Tomi Tohaneanu

Surse: www.agero-stuttgart.de, wikipedia.org, cultural.bzi.ro

Imagini: www.agero-stuttgart.de

Cunoaşte Lumea --> Prima pagină