Incredibil: Cineva din Franța are DREPTURI DE AUTOR pentru… MIEREA DE ALBINE. Tu știi câtă „Miere de albine adulterină sau surogat” consumi?
„ Mierea adulterină (modificată sau falsificată) este principala boală pentru industria apicolă, mai mult decât pesticidele sau problemele sanitare” spunea în 2016 Profesorul Norberto Garcia din Argentina (Președintele Organizației Internaționale a Exportatorilor de Miere), invitat la congresul al 21-lea din 2016 al Uniunii Naționale al Apiculturii Franceze (UNAF) la Clermond Ferand
„ În timp ce numărul de familii de albine a crescut în lume cu DOAR 8%, din 2007 în 2013 exporturile de miere în lume au crescut cu 61%” spunea același Norberto Garcia în ziarul francez Le Figaro (http://www.lefigaro.fr/conjoncture/2016/10/29/20002-20161029ARTFIG00061-le-marche-international-du-miel-inonde-de-produits-frauduleux.php).
China care este campionul exportului mondial de miere cu o producție anuală de 450 000 t, cu toate că… nu este capabilă nici măcar să-și asigure necesarul de consum național de miere estimat de Norberto Garcia la 700 000 de tone..
Un studiu asupra fraudei cu miere la nivelul Uniunii Europene realizat în decembrie 2015 de către Comisia Europeană a demonstrat, conform spuselor lui Norberto Garcia, că „ 32 % din eșantioanele studiate erau neconforme sau prezumate neconforme”
Se pare că devine o utopie chiar și ideea că ar trebui să ne mai dorim să mâncăm miere care provine de la albine dacă ne luăm după Dylan Argibo, responsabilul cu comunicarea a unui puternic grup de lobby european- CEDIPA (Consorțiul European al Industriei Petrochimice și Alimentare):
„Societatea evoluează! A produce miere de către albine este o utopie a unei epoci apuse. Cine astăzi s-ar mai putea gândi să cultive trestie de zahar în grădina sa ca sa-și pună în cafeaua lui”
Și cum molecula de miere a făcut obiectul unui brevet depus de către CEDIPA la INPI Franța (Insitutul Național de Proprietate Intelectuală) apicultorii europeni care vor mai dori să producă miere naturală de la albine, vor trebui să plătească o redevență pentru… dreptul intelectual al proprietarului brevetului PENTRU MIERE NATURALĂ DE ALBINE, estimată la 4,25 euro/kg.
Abia acum începe balul adevărat pentru consumatorii europeni care mai au „pretenția bizară de a consuma miere de la albine”
Consumul mondial de miere este de 1,9 milioane de tone pe an din care Europa preia 24 % cu proveniență principala din China, Mexic și Argentina (http://marketing4innovation.com/WP/wp-content/uploads/2016/10/tudemarchmielpartie1.pdf).
Schimbările climatice din ultimii ani, agricultura chimizată și fenomenul „Colony Collapse Disorder” au perturbat complet producția de miere de albine la nivel mondial așa că astfel de practici comerciale în deplină legalitate nu trebuie să ne mai mire.
Iată ce spune Ioan Fetea, președintele Asociației Crescătorilor de Albine din România (ACA): „Germania era principalul partener al nostru, pentru că lua aproape 80% din mierea românească. Piața mierii în lume o face Germania. Nu numai că este cel mai mare producător, cel mai mare importator, dar Germania este și cel mai mare procesator și exportator din lume, pentru că au bani, au fonduri și își permit să aducă miere din toată lumea. Am fost la Hamburg și am văzut în port vapoare întregi cu miere.
Am fost și în China, într-un depozit de 4.000 de tone de miere și când am văzut ce miere aveau… era surogat, apă chioară și mirosea… Și o duceau la Hamburg (…). Acolo, în Germania, o amestecă cu miere de calitate, din România, Ungaria, Bulgaria, și mai nou cu miere din Ucraina, care este o miere de calitate. Datele oficiale arată că în jur de 5.000 de tone de miere din Ucraina au migrat către UE, dar realitatea este că s-au depășit 10.000 de tone. Ei nu au o cotă de a intra pe piața UE, pentru că s-a încercat să se ofere un ajutor Ucrainei în contextul situației cu Rusia. Și vă pot spune că Ucraina are o apicultură bună, deosebită, produc în jur de 70.000 — 80.000 de tone de miere pe an, de peste trei ori mai mult decât România. Au 3,5 milioane de familii de albine, în timp ce noi avem doar 1,4 — 1,5 milioane” (https://www.agerpres.ro/economie/2016/09/11/ioan-fetea-aca-exportul-de-miere-a-fost-intr-un-blocaj-in-2016-importul-reprezinta-15-20-din-consum-10-46-40).
În România noastră cu peste 31 000 de apicultori din care doar cca 30 de unități au dreptul legal de a vinde miere la borcan în magazine (rezultată dintr-o unitate de procesare autorizată sanitar veterinar) ne putem întreba în mod firesc dacă mierea pe care o cumpără românii din magazine a văzut… stupul de albine.
În atare condiții în care apicultorii din întreaga lume nu sunt capabili să producă miere de la albine pentru asigurarea consumului mondial de miere, consum în creștere, este bine sa ne întrebăm oare ce miere consumăm noi romanii din Supermarket, această nouă biserică de după masă și weekend!
Cum recunoaștem mierea de la albine de mierea sintetică?
Simplu!
Mierea de la albine se zaharisește!
Mierea adulterină, nu se zaharisește și are evident un preț mai mic!
Știind că siropul de porumb este principalul înlocuitor legal în mierea produsă la nivel mondial, oare câtă miere din sirop de porumb consumă românii din supermarket în timp ce mierea românească ADEVĂRATĂ de la albine pleacă la Hamburg pentru amestecare cu miere surogat și etichetare ca miere germană?
Exportă România miere la borcan sau ne antrenăm de ani buni de zile sa vindem miere la butoi, miere convențională sau ecologică?
Consumăm cumva noi, românii, miere româneasca ce provine de la albine?
Dacă o cumpărăm direct de la țăranul apicultor sunt șanse foarte mari!
Dacă o cumpărăm din magazin atunci va trebui să avem noroc!
În aceste condiții, cea mai bună urare este „Noroc Bun” în loc de „Poftă bună ” !
Avram Fițiu,
http://www.romanianoastră.info
Secretar General
Federația Națională de Agricultură Ecologică (F.N.A.E.)
Cunoaşte Lumea --> Prima pagină
Adauga un comentariu