Aproape totul despre DRAGOBETE. De vorbă cu etnologul Ion Ghinoiu și regizorul Nicolae Tonitza
Sărbătoare străveche, ale cărei rădăcini se pierd chiar dincolo de geto-daci, Dragobetele ne vorbește despre ritmurile naturii, despre procreație și dragoste.
În decursul timpului, din ignoranță sau reacredință, s-a pretins de către diverși neaveniți că Dragobetele ar fi o sărbătoare împrumutată de alții, pe principiul îndrăgit de anti-români potrivit căruia noi avem totul luat cu împrumut de la neamurile vecine.
Din fericire, cercetători dedicați, precum etnologul Ion Ghinoiu, pun adevărul la loc și demonstrează cu nenumărate argmente că originea acestei sărbători este cât se poate de autohtonă.
Și cum ieri, de 24 februarie, nu puteam avea un subiect mai potrivit în cadrul emisiunii Adevăruri Tulburătoare, i-am invitat pe etnologul Ion Ghinoiu și regizorul Leonardo Tonitza să ne spună aproape totul despre Dragobete.
Cu siguranță, au mai rămas destule de spus dar cred că ceea ce veți afla din această emisiune vă va îmbogăți sufletește…
Vizionare cu folos!
Daniel Roxin
http://daniel-roxin.ro/
Emisiunea Adevăruri Tulburătoare poate fi urmărită la Nașul Tv în fiecare vineri, de la ora 20:00 și, în reluare, duminica, de la ora 11:00.
Restul episoadelor pot fi vizionate aici: https://www.youtube.com/user/roxindaniel/videos
Cunoaşte Lumea --> Prima pagină
si de ce n-ar fi drag un cuvint comun cu cel corespondent din slava sau chiar limba slava sa-l fi preluat la rindul ei dintr-un idiom comun sau necomun. de ce sa privesti doar la influente lingvistice doar din vest sau din sud si nu si din est?
Drag e cuvint romanesc:
drag,draga,dragi,dragele
dragoste
dragobete
In ce limba il mai gasiti intr-o familie de cuvinte?
Si totusi ar putea fi vorba de sarbatoarea betelor(o fontita cu ciucurasi in capat ,unul rosu ,celalalt alb.Pe vremea mea fontita era purtata si de fete si de baieti pina la 8 martie cusuta la paltonas.)Pe acea vreme erau o succesiune de mici sarbatori;opaitele mici-se scoteau resturile vegetale si se ardeau pe o pajiste,se faceau floricele de porumb sau placinte se bea vin.Apoi urmau opaitele mari -focuri mari aprinse pe pajiste si se roteau faclii aprinse.Apoi urmau ,,martisoarele”.In vechime este foarte posibil ca tinerii care ajungeau la virsta insuratului sau maritisului sa fi purtat aceste fontite in piept.Din cauza vremurilor si a interdictiilor s-ar putea ca sarbatorile vechi sa fi fost pastrate in acest fel.De fapt tind sa se piarda si acestea.Sarbatoarea foarte veche ar putea fi legata de legenda Dochiei cea care urca in munte lepadind cite un cojoc.De fapt noi am pastrat ca in multe cazuri numele crestin foarte bine putind fi Dachia sai Dacia de unde ne-ar putea veni si numele.