SCORDISCII sunt temuții războinici CELȚI care s-au amestecat cu neamurile tracice și au fost biruiți de către regele Burebista. Care le este povestea?

Despre scordisci, știm că au fost, înaintea erei noastre, un puternic trib celtic, care, în cele din urmă, a fost învins în luptă de către marele rege Burebista. Mai târziu, pe vremea împăratului Traian, unora dintre urmașii scordiscilor li s-a oferit cetățenia romană. Scordiscii își duceau viețile în zona în care râurile Sava și Drava își varsă apele în bătrânul Danubiu, precum și în alte zone din Moesia și Panonia de Jos. Teritoriul stăpânit a avut hotare variabile, în funcție de creșterea și descreșterea puterii celtice. Scordiscii au dominat teritorii care mai târziu aveau să facă parte din Serbia, Croația, Bosnia, Herțegovina, Ungaria.

Dacă cei mai mulți istorici afirmă că scordiscii erau un neam celtic, există și păreri conform cărora ei erau mai degrabă traci și iliri. Ca neam invadator, venit din Apus, celții nu aveau cum să fie predominanți numeric pe un terioriu locuit de multă vreme de către traci și iliri. Scordiscii au fost, mai degrabă, un trib războinic celt, care și-a exercitat, o vreme, dominația militară asupra tracilor și ilirilor băștinași, până când au fost asimilați. Clasa conducătoare era formată din celți, în vreme ce oastea era alcătuită din celți, precum și din membri ai populațiilor băștinașe – traci și iliri.

Oricum, tracii, celții și ilirii aveau aceleași origini indoeuropene și similitudinile lingvistice dintre graiurile vorbite de aceste populații trebuie să fi fost destul de însemnate, în urmă cu două milenii. Pe vremea lui Alexandru cel Mare, scordiscii erau preocupați să-și mențină dominația asupra Panoniei, fără a îndrăzni să atace Macedonia, ca mai târziu. Ei au construit cetățile Taurunum și Singidunum, în zona actualului Belgrad.

Pe la 141 î.e.n., scordiscii se războiau cu romanii, pe teritoriul Macedoniei iar în anul 118 î.e.n., ei l-au omorît, într-o astfel de luptă, pe Sextus Pompeius (se pare că el era bunicul lui Pompei – unul dintre triumviri). Peste doar patru ani, scordiscii au nimicit o oștire romană condusă de către Gaius Porcius Cato (consulul Macedoniei), în urma unui atac neașteptat.

Căpeteniile romane ale provinciei Macedonia au avut mult de furcă cu scordiscii și cu ale lor incursiuni războinice. Acest trib celtic a fost, o vreme, aliat cu dardanii. Scordiscii erau atât de cutezători încât au înaintat până la oracolul din Delphi – pe care unii dintre greci îl considerau… centrul Universului. Ajunși acolo, și-au însușit toate bogățiile templului, prin forța armelor. Până la urmă, scordiscii invadatori au fost puși la punct de către romani.

Dar lovitura cea mai puternică încasată de către celții care odinioară făceau legea în Panonia și în partea de vest a Peninsulei Balcanice, a venit din partea dacului Burebista. În intervalul 56-50 î.e.n., Burebista (82–44 î. Hr.), cel mai mare dintre regii Traciei, i-a biruit pe mândrii scordisci. Fără a-i nimici, cum lasă să se interpreteze Strabon, înțeleptul rege dac i-a domolit și i-a trasformat în simpli supuși de-ai săi.

Incursiunea militară a lui Burebista, soldată cu înfrângerea triburilor celtice de la hotarele apusene ale Daciei a fost motivată, probabil, de necesitatea anihilării și a supunerii unor inamici care, la vreme de restriște, ar fi putut ataca regatul dac simultan cu romanii. Romanii erau, de altfel, singurii inamici cu adevărat periculoși pentru Dacia lui Burebista.

Strabon relatează că Burebista „trecând plin de cutezanță Dunărea şi jefuind Tracia, până-n Macedonia şi Iliria, a pustiit pe celţii care erau amestecaţi cu tracii şi cu ilirii şi a nimicit pe de-a întregul pe boii aflaţi sub conducerea lui Critasiros şi pe taurisci”. Scordiscii pot fi încadrați printre acei „celți amestecați cu tracii”. Prin biruirea acestor neamuri războinice, stăpânirea lui Burebista s-a extins până la Dunărea de mijloc… spre marea îngrijorare a romanilor.

Autor: Tomi Tohăneanu

Surse: enciclopediaromaniei.ro, wikipedia.org, universulromanesc.com

Cunoaşte Lumea --> Prima pagină