Povestea automobilului-avion, construit imediat după ultimul război mondial. Vehiculul funcționa excelent și în aer și pe șosea.

Automobilul zburător Hall, mai bine cunoscut sub numele de Convair Model 118, a fost o reușită îmbinare între o mașină și un avion, construită în două exemplare, unul după altul. Mașina zburătoare a fost proiectată și construită pentru producția în serie. Primul dintre prototipuri a fost pierdut după o eroare umană (în fapt, o neglijență condamnabilă), în urma căreia motorul de avion a rămas fără combustibil, în timpul zborului. Cel de-al doilea prototip a reprezentat o reconstruire a exemplarului care a aterizat forțat.

După Cel de-al Doilea Război Mondial, americanul Theodore P. “Ted” Hall a studiat conceptul de automobil zburător. Inițial, ideea era ca astfel de mașini-avion să fie utilizate de către trupele de comando, în operațiunile lor. La puțină vreme după ce războiul a luat sfârșit (în 1946) a fost lansat modelul Convair 116.

Acela era un automobil cu două locuri, pus în mișcare (pe șosele) de către un motor de 25 de cai putere, care avea aripi și coadă de avion, ambele detașabile. Motorul de avion care-i permitea mașinii să se deplaseze prin văzduh avea 90 de cai putere, punând în mișcare o elice cu două pale. Neobișnuitul vehicul a zburat în mijlocul verii anului 1946, fiind realizate, în acea perioadă, 66 de teste de zbor. Ideea era interesantă, promițătoare.

Puțin mai târziu, Hall a conceput un model mai sofisticat. Noua mașină-avion arăta mai bine și era dotată cu un motor mult mai puternic. Caroseria era confecționată din plastic. Motorul pentru deplasarea pe șosea dezvolta 25 de cai putere, în vreme ce motorul de avion dezvolta 190 de cai putere. Un prognostic optimist se referea la fabricarea a 160.000 de astfel de mașini, care urmau să fie vândute la un preț de 1500 dolari, bucata. Se anticipa că modelul Convair 118 avea să fie achiziționat de către companii care urmau să ofere aceste vehicule spre închiriere, la aeroporturi.

La data de 15 noiembrie 1947 a avut loc un prim zbor de încercare. Trei zile mai târziu, mașina-avion a efectuat un zbor demonstrativ, cu durata de o oră. Însă, în timpul zborului, pilotul a constatat că motorul avionului nu mai avea la dispoziție decât foarte puțin combustibil, motiv pentru care a apreciat că trebuie să efectueze o aterizare forțată, lângă San Diego.

În urma acestui grav incident, automobilul a fost aproape distrus iar aripile de avion au fost avariate parțial. Cauza a fost o costisitoare neatenție. La decolare s-a verificat doar indicatorul care arăta nivelul combustibilului aflat în rezervorul destinat să alimenteze motorul auto. N-a mai fost verificat și indicatorul care arăta cantitatea de combustibil existent în rezervorul aferent motorului de avion.

În urma aterizării forțate pilotul a scăpat cu leziuni ușoare. Mașina avariată era irecuperabilă, dar structura de zbor fixată deasupra caroseriei putea fi reutilizată. Ea a fost recuperată, reparată și atașată unui nou automobil. La scurtă vreme, adică la începutul anului următor (1948), cel de-al doilea prototip se ridica în aer sub privirile admirative ale asistenței. Modelul 118 ConVairCar fusese proiectat pentru o viteză de croazieră de 200 km/h, în zbor. Ar fi fost nemaipomenit dacă s-ar fi mers și mai departe iar mașina-avion ar fi fost produsă în serie, lucru care nu s-a petrecut mai mult din cauze subiective decât obiective.

Oricum, ineditul vehicul va rămâne în istoria aviației ca o frumoasă și ingenioasă încercare. Oare cum ar arăta, astăzi, un Convair Model 118 pe cerul României? Ar fi atracția principală la spectacolele aviatice chiar și acum, la atâtea decenii de la primul zbor.

Mulți și-ar dori să stea la volanul-manșă al acestui îndrăzneț vehicul!

Autor: Tomi Tohăneanu

Sursa informații:  www.thevintagenews.com

Foto: www.thevintagenews.com, isthat.info, www.oldclassiccar.co.uk

Cunoaşte Lumea --> Prima pagină