În Iran se află un pod construit în Antichitate de către… sclavi romani. O oaste a Imperiului Roman a căzut în prizonierat, cu tot cu împăratul său. Apoi a fost pusă la muncă de persani!

Orașul Dezful se află în sud-vestul Iranului și aparținea cândva puternicului Imperiu Persan. Unul dintre cele mai interesante și vechi monumente din Dezful este un pod străvechi, dar elegant și deosebit de robust. Deși construit cu multă vreme în urmă, podul stă în picioare și astăzi. A fost utilizat până de curând și a fost construit puțin după anul 260 e.n., în condiții cât se poate de neobișnuite.

Măreața punte de piatră a fost ridicată pe vremea regelui Shapur I, în perioada dinastiei Sasanizilor (224-661 e.n) și de-a lungul timpului a mai fost consolidată sau reparată. Astăzi, însă, automobilele nu mai au voie să traverseze vechiul pod din Dezful.

 

Măreața operă edilitară a fost clădită cu utilizarea unor resurse umane numeroase. Este opera prizonierilor romani, clădită la ordinului regelui Shapur. Se spune că au fost capturați nu mai puțin de 70.000 de ostași ai Imperiului Roman. Era clar încă de pe atunci că Imperiul începuse să decadă, dacă a picat în prizonierat o întreagă oaste, înarmată pentru război.

Există două variante asupra modului în care temuții soldați ai armatei romane au ajuns să robotească, ca sclavi, pentru regele Persiei. După ce a câștigat confruntarea de la Edessa (sudul Turciei) în anul 260 e.n., regele Shapur i-a luat prizonieri pe toți cei 70.000 de ostași, cu tot cu Valerian, împăratul Romei.

În opinia unora dintre istorici, la Edessa a avut loc cel mai mare dezastru militar din existența Imperiului Roman. Așa ceva nu se mai pomenise… Un împărat roman să fie luat prizonier, cu tot cu oaste!

Știute fiind aptitudinile de constructori ale romanilor, Shapur I s-a gândit să le dea de lucru miilor de prizonieri. I-a pus să clădească mai multe monumente și construcții publice, printre care și podul Dezful, care traversează râul Dez. Într-o primă variantă istorică, atât soldații căzuți în captivitate, cât și împăratul Valerian, au fost tratați omenește, în prizonierat. În cea de-a doua variantă se vorbește despre umilințele și lipsurile pe care le-a îndurat oștirea căzută în captivitate laolaltă cu împăratul său.

La construirea podului Dezful au fost folosite piatra cioplită, mortarul și cărămida arsă. Dimensiunile podului sunt impresionante, chiar și pentru vremurile actuale. Este înalt de 10 metri, lat de 6 și lung de circa… 350 de metri.

Deși miile de viituri care s-au succedat pe râul Dez i-au slăbit structura și i-au provocat serioase distrugeri (mai cu seamă în porțiunea mijlocie), podul din Dezful s-a menținut în picioare, în cea mai mare parte. Este o structură masivă, pe care Dezul n-a putut, cu toate apele umflate și sforțările sale seculare, să o doboare.

Tototdată, constituie încă o dovadă a dibăciei meșterilor romani. Chiar dacă nu s-au dovedit luptători prea buni și prudenți, prizonierii romani, împreună cu împăratul lor, Valerian, s-au arătat a fi excelenți zidari și arhitecți. Poate că oștenii lui Valerian și-au greșit meseria cu toții, încă de la început. Oameni potriviți pentru zidărie, nu pentru militărie!

Dacă, ulterior, în ciuda declinului evident, Imperiul Roman a mai supraviețuit o vreme în fața atacurilor populațiilor migratoare, acest lucru s-a datorat în bună măsură și celor câtorva geto-daci care au ajuns împărați ai Romei. Primul dintre ei a fost Regalian, viteazul care pretindea c-ar fi fost descendentul marelui Decebal și care, deși a domnit foarte puțin, a stăvilit cu hotărâre o invazie a sarmaților.

Autor: Tohaneanu Tomi

Surse: www.ancient-origins.net, wikipedia.org

Imagini: theiranproject.com, www.panoramio.com, www.messagetoeagle.com

Cunoaşte Lumea --> Prima pagină