În Georgia se înalță Coloana Katskhi, un monolit semeț. În ciuda înălțimii amețitoare și a accesului anevoios, vârful stâncii este locuit permanent!

Posted on 13 noiembrie 2016 by Tomi Tohaneanu in Spiritual, Știați că // 0 Comments

În părțile de apus ale Georgiei se află un monolit cum nu mai sunt prea multe în lume. Cu înălțimea sa de 40 de metri, domină întreaga vale a râului Katskura. Astăzi, vârful stâlpului Katskhi este ocupat de către bisericuța Sf. Maxim Mărturisitorul, plus câteva odăi, anexe și chiar un mic beci. Suprafața disponibilă în vârful stâncii n-ar fi îngăduit o construcție mare. Pe de altă parte, și un simplu bordei să fi fost construit în vârful coloanei, tot ar fi avut un aspect impozant!

Cu peste două decenii în urmă, în vârful monolitului s-a stabilit, definitiv, un sihastru, Maxim pe numele său. După cum mărturisește monahul, în tinerețile sale, înainte de-a se dedica postului și rugăciunii, existența sa n-a fost petrecută tocmai în acord cu litera scripturii, de vreme ajunsese chiar să comercializeze stupefiante. Dar iată că viața l-a adus mai aproape de Dumnezeu!

Coloana Katskhi este unul dintre locurile în care au viețuit așa-numiții stâlpnici. Pentru a se dedica practicilor ascetice și a se izola de lume, anahoreții se retrăgeau pe coloane de piatră sau în alte locuri înalte și extrem de greu accesibile. Cel mai cunoscut a fost Sf. Simeon Stâlpnicul, care a sihăstrit aproape patru decenii în vârful unei coloane. Cei mai mulți dintre stâlpnici au trăit pe actualele teritorii ale Greciei, Turciei și Siriei. Coloana solitară de la Katskhi se aseamănă foarte bine cu stâncile pe care sunt clădite lăcașele de cult de la Meteora.

În Antichitate, strămoșii georgienilor se organizaseră în două state, Colchis și Iberia. Mai târziu, după era noastră, cronicile fac referire la regatele Iberia și Egrisi. Primul stat din lume care a adoptat creștinismul, ca religie oficială, a fost Armenia. Cel de-al doilea a fost unul dintre regatele întemeiate pe actualul teritoriu al Georgiei.

Se pare că, în vechime, stânca era numită și „Coloana Vieții”. Înainte de a se încetățeni creștinismul pe aceste meleaguri, monolitul de 40 de metri era unul dintre cele mai importante locuri dedicate riturilor fertilității. Așa cum s-a întâmplat și în alte părți ale lumii, locurile care aveau semnificații importante în religiile precreștine au fost utilizate, în continuare, de către propovăduitorii învățăturii lui Iisus Hristos. Până la 1944, relicvele istorice din vârful semeței stânci nu au fost studiate de către vreun om de știință.

Doar Cel de Sus mai știe câți oameni au ajuns, de-a lungul vecurilor, până în vârful „Stâlpului Vieții” de la Katskhi. Noi știm doar că, indiferent de scopurile care i-au adus acolo, în vârf de stâncă, toți au avut în comun lipsa fricii de înălțime, abilitățile de cățărător și o excelentă condiție fizică!