Frânturi de istorie: Mănăstirea Lupșa a fost la un pas de a fi făcută una cu pământul de generalul austriac Buccow! Cine a salvat-o?

În județul Alba se află Mănăstirea Lupșa, cu a sa biserică de lemn construită în secolul XV. Biserica acestei mănăstiri are o vechime ce se apropie de șase secole și o istorie pe măsură. Cei care au vizitat-o deja și au contemplat pacea locurilor, vor afla cu uimire că lăcașul de cult a avut dușmani dintre cei mai aprigi. Că au fost personaje care au vrut să-l distrugă total!

Este vorba despre austriacul Buccow, purtător al gradului de general și reprezentant al puterii imperiale în Ardeal. Hotărârea de a fi distrusă mănăstirea a fost urmarea faptului că un anume monah, numit Procopie, a luat parte la o răzmeriță îndreptată contra celor ce voiau aducerea românilor sub puterea papală și modificarea dogmelor bisericești.

Evident, pe austrieci îi deranja teribil refuzul românimii ortodoxe de-a se lăsa de legea sa și refuzul de a se supune bisericii Romei. După cum spune și părintele Dumitru Stăniloaie, generalul Buccow a fost cel care a întemeiat, de fapt, biserica unită (cu Roma) în Ardeal, lucru care s-a făcut în liniște și pace… cu flintele, săbiile și tunurile. Deși n-au putut riposta cu aceleași mijloace, ardelenii nu s-au lăsat de legea lor. Le-au fost sfărâmate altarele, dar le-a rămas credința.

Ar fi cazul să-i dedicăm câteva cuvinte și lui Buccow, deși în memoria colectivă autohtonă n-a rămas nicio amintire bună la adresa lui. Vreme de 3 ani, în sec. XVIII, Adolf Nikolaus von Buccow a fost guvernator al Transilvaniei. În scurta sa „domnie” i-a persecutat atât pe românii creștin-ortodocși, cât și pe secui.

A dispus închiderea sau nimicirea multor lăcașe de cult ortodoxe (prin salve de tun). Așa de bine o duceau transilvănenii pe vremea lui Buccow, că populația unor sate întregi a trecut Carpații, stabilindu-se în celelalte două țări române. Din fericire pentru soarta mănăstirilor și a ardelenilor, Buccow n-a dus-o prea mult pe acest pământ. A trecut în neființă în 1764. Dacă mai trăia, cine știe câte mai săvârșea. Și-așa a făcut destule!

Cel de Sus a făcut ca voia distrugătorilor de mănăstiri ortodoxe să nu se-mplinească. Mănăstirea Lupșa a ajuns nevătămată până în zilele noastre. Se consideră că acolo se află cea mai veche dintre bisericile de lemn ale Apusenilor. Cu toate acestea, biserica n-a avut actuala formă dintotdeauna, inițial fiind alcătuită doar din naos și altar. La un moment dat, pereții de lemn de stejar au fost acoperiți cu tencuială. Și așa au rămas!

Neînțelese sunt căile Domnului! Salvarea străvechiului lăcaș de cult ortodox de la o materializare a intențiilor distrugătorului Buccow a venit de la un greco-catolic. De la Petru Pavel Aaron. Episcopul Petru Aaron avea, însă, un anumit plan în minte. Era destul de iscusit în feluritele urzeli, că doar nu zadarnic frecventase școlile iezuiților. Planul său nu coincidea cu dorințele comunității ortodoxe. Dar ce mai conta?!

După izgonirea monahilor, efectuată la recomandarea înaltului cleric (episcop al bisericii ardelene unite cu Roma), biserica mănăstirii Lupșa a fost cruțată de la distrugere de către autoritățile imperiale (habsburgice) și a intrat în stăpânirea credincioșilor greco-catolici. Comunitatea greco-catolică a tot folosit-o până când, la jumătatea secolului XX, autoritățile (cele comuniste) au întors iarăși roata, dacă s-ar putea spune așa, biserica fiindu-le restituită ortodocșilor.

De apreciat rămâne faptul că biserica a rămas intactă, mulțumită strădaniilor (fie ele și interesate) lui Petru Pavel Aaron, episcopul greco-catolic. Istoria îi va consemna meritul de a fi salvat acest lăcaș.

În perioada postdecembristă așezământul de la Lupșa și-a redobândit statutul de mănăstire. Să nădăjduim că vremurile de prigoană pe motive etnice și religioase nu se vor mai întoarce nicicând, pe meleagurile ardelene. Pentru binele tuturor!

Autor: Tomi Tohăneanu

Surse: wikipedia.org, www.crestinortodox.ro, observator.tv, cersipamantromanesc.wordpress.com

Cunoaşte Lumea --> Prima pagină